Translate

luni, 7 martie 2016

Rezumate si idei principale - 9 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (5)

7. Dragostea androgina

Inainte de miscarea de emancipare feminina, razboiul intre sexe se dadea prin roluri foarte rigid si clar definite. Cand o relatie sau o casnicie era in impas, era deseori din cauza ca cuplul era polarizat in stereotipurile vechi si cunoscute ale celor 2 genuri. Barbatul era logic si lipsit de sentimente, interesat doar de filme de actiune, sex, masini si sporturi. Femeile erau emotionale si sensibile cu interese in comediile romantice, opera, carti si barfa.

In cuplurile "hermafrodite" – care in mod teoretic ar trebui sa fie ideale din moment ce fiecare partener are ce e mai bune din ambele lumi – barbatul este sensibil si deschis in timp ce femeia este puternica si asertiva. In aceste relatii, barbatul se indragosteste de o femeie pe care o percepe puternica, independenta si pe care o poate respecta, iar femeia se indragosteste de un barbat pe care il percepe ca pe o persoana care ii poate oferi sprijin emotional si cu care poate avea o conexiune.


Hermes si Afrodita - stereotipurile clasice de femeie si barbat

In situatiile in care aceste cupluri ajung la terapie, este din cauza ca nu au fost atenti ce si-au dorit. “Spune-I sa fie mai feminina” ii solicita barbatul terapeutului. “Spune-I sa se poarte ca un barbat” latra femeia.

Cand cuplurile sunt polarizate in jurul unor roluri de gen, singura speranta este sa gaseasca terenul de mijloc. Aceasta polarizare nu este o problema doar pentru cupluri ci si pentru persoane care sunt singure. Inabilitatea persoanelor singure de a isi accepta ambivalenta vis-à-vis de celalalt sex este unul din cele mai importante motive pentru care au dificultati in a intalni persoana potrivita.

Este important sa sesizam diferenta dintre a fi submisiv si a fi receptiv. Adevarul este ca, barbatii vor sa fie cu femei de succes, inteligente si frumoase – partial pentru propriul ego, partial pentru ca le place dialogul cu ele – insa nu le place sa fie cu femei care concureaza cu ei sau ii intimideaza. 
Problema cu multe femei prinse in acest tipar este ca datorita propriei lor “identificari masculine” nu vor sa accepte asertivitatea masculina la partenerii lor. Vor sa domine mai degraba decat sa se supuna. Opusul, de asemenea, este de multe ori intalnit in cazurile in care femeile cauta sa fie conduse in mod pasiv decat sa fie un partener egal, ceea ce pune o presiune imensa pe barbati obligandu-i sa isi nege vulnerabilitatea umana.

Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
De ce e dificila recunoasterea tiparului pentru cuplurile care sunt polarizate invers din punct de vedere al genului? (ea – puternic masculina, asertiva, high-achiever, el – easy going, fara ambitii majore, sensibil emotional) In primul rand tocmai datorita polarizarii inverse, isi atribuie dificultatile din relatie mai degraba personalitatii decat diferentelor de gen. Problemele apar cand cei doi ajung sa se cunoasca mai bine si incep sa aiba senzatia ca sunt incompatibili. Un alt motiv ar fi ca partenerii considera “politically incorrect” sa discute despre diferentele importante din perspectiva genului pe care il reprezinta (sexul).
Din perspectiva arhetipului contemporan de femeie singura, lumea barbatilor pare sa fie impartita intre “baieti rai” si “pampalai” (original: bullies, wimps). Acum, daca vrem sa perpetuam acest tipar, sustinem credinta ca barbatii chiar exista doar in aceste 2 varietati. 


Ca sa fim complet sinceri, exista ceva adevar in aceasta perceptie, din moment ce anumiti barbati sunt mai gresivi decat altii, si deseori barbatii “de treaba” (original: nice guys) nu sunt suficient de asertivi sau ambitiosi. Exista totusi si o zona de mijloc mai echilibrata, unde multi barbati de succes si sensibili traiesc intr-o armonie relativa. Femeile care insa nu se afla ele insele intr-o astfel de zona, sunt incapabile sa remarce acest lucru la barbatii pe care ii intalnesc. 
Asta ne duce de la pasul 1 la pasul 2 unde in loc sa ne examinam partenerul, ne examinam pe noi insine.
Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Dragostea Androgina reprezinta situatia in care suntem atrasi de o trasatura sterotipica feminina sau masculina si intram intr-o relatie fie traditional sau invers traditional stereotipica. Pasul 2 al acestui proces il reprezinta propria noastra identificare intr-un anumit gen.
De obicei ce ne atrage la inceput este ceea ce ajunge sa ne scoata din minti mai tarziu. Aceasta lipsa de echilibru simetrica – mergand de la o extrema la alta – este ceea ce ne arata ca suntem prinsi intr-un tipar.


Situatiile cele mai des intalnite sunt cele ale femeilor care se identifica mai mult cu latura masculina – agresive, ambitioase, nepasatoare si destul de naïve din punct de vedere emotional. Problema este ca manifestandu-se astfel indeparteaza chiar barbatii de care sunt atrase pentru ca acestia nu isi doresc un competitor. Isi doresc macar iluzia ca sunt in locul soferului. In cazul in care incearca sa fie cu barbati mai sensibili, nu tolereaza slabiciunea acestora, iar cand intra in relatii cu barbati de tip “bully” nu isi suporta propria slabiciune.
De obicei acest gen de comportament vine din trairea copilariei intr-o familie in care aceste femei si-au vazut mamele ca fiind slabe, demne de mila, autovictimizandu-se, dependente de sotii lor, si si-au privit tatii cu admiratie vazandu-i puternici, independenti si distractivi. Din aceasta cauza nu pot sustine relatii cu cei pe care ii considera “bullies” pentru ca in acestea s-ar simti ca mamele lor, si nici cu “pampalai” pentru ca pe acestia i-ar vedea in rolul mamei din copilarie.
Din cauza respingerii mamei ca model, femeile sunt deseori ambivalente la adresa barbatilor – temandu-se de propria lor slabiciune, nu pot accepta masculinitatea sau puterea acestora. Odata ce inteleg insa ca aceasta stereotipizare este doar o proiectie a integrarii deficitare a propriilor lor identitati masculine si feminine, femeile se pot concentra in mod real pe a isi da seama daca le place barbatul cu care sunt, indiferent de stereotipul de gen pe care il reprezinta.
Din perspectiva barbatilor situatia sta aproximativ la fel. In copilarie au crescut cu un tata cu care, dintr-un motiv sau altul, nu s-au putut identifica – chit ca era fizic/emotional absent, prea intimidant, prea retras sau pasiv, lasand toata aria de influentare in responsabilitatea mamei.
Acest tipar reprezinta una din cele mai mari piedici in calea relatiilor functionale, si in acelasi timp una din problemele cel mai adesea trecute cu vederea.
Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
Aici tot ce avem de facut este sa luam cele 2 ingrediente pe care le avem cu totii – masculinitatea si feminitatea – si sa le reamestecam pana cand pot sa coexiste mai armonios. Practic vorbim aici despre integrarea “bully”-ului si “wimp”-ului interior, indiferent ca suntem femei sau barbati.

Cele 2 laturi integrate :) 
E una pentru o femeie sa inteleaga la nivel intelectual ca daca devine mai feminina – emotionala, vulernabila, sensibila si receptiva – nu inseamna ca automat devine la fel de  inefeicienta si patetica precum o vede pe mama ei. E cu totul altceva sa stie ce anume trebuie sa faca in mod real pentru a deveni mai feminina.
Majoritatea femeilor care se identifica in tiparul masculin, in incercarea lor de a deveni mai feminine isi propun sa lucreze la emotiile lor, iau cursuri despre feminitate, isi programeaza sesiuni de feedback cu prietenii etc. Problema rezida insa in faptul ca toate aceste actiuni sunt prin ele insele tipic masculine. Sunt actiuni ce reprezinta o continuare a apararii acestor femei in fata ideii de a nu face nimic, de a fi pur si simplu (just be), pentru ca aceste lucruri sunt echivalate in viziunea lor cu incompetenta, slaba valoare si autosuficienta  mamelor lor.
Dupa cum am vazut deja, incercarea de a lucra la relatii prin a cere partenerului sa se schimbe este un joc in care pierdem de fiecare data. Deci in loc sa ne asteptam sa vedem partenerul integrandu-si laturile masculin-feminine o idee buna ar fi sa incercam noi insine sa facem asta.  
Doar cand incepem sa mergem pe drumul integrarii – indiferent cat de lung sau incet ar fi – suntem capabili sa vedem ca si partenerul nostru este pe un drum paralel. Desi nu am incercat sa il influentam, am facut-o oricum in mod inconstient, prin eliberarea sa din dinamica anterioara in care noi cumulam un aspect in totalitate, nelasandu-i spatiu decat pentru un singur aspect.
Pasul 3 presupune sa acceptam totul – “baiat rau” si “pampalau” in acelasi timp – in noi insine si in partenerul nostru. Presupune de multe ori sa facem lucruri noi, nefamiliare sau chiar sa NU facem lucruri cu care suntem extrem de obisnuiti.
Important de constientizat este totusi faptul ca, desi cu totii avem atat trasaturi feminine cat si masculine, nu avem cum sa obtinem (si nici nu e indicat sa incercam asta) un echilibru perfect. Desi, psihologic vorbind, barbatii si femeile sunt fundamentl mai similari decat diferiti, vor fi intotdeauna diferente psihologice intre cele 2 sexe, cat si o senzatie subiectiva a diferentelor. Deci, desi integrarea este un scop nobil, nu e sanatos sa traim cu impresia ca ne putem depasi complet propriul gen.
Cateva dintre actiunile pe care le putem face ca sa integram propriile identificari de gen numara:
  •         Schimbarea unor comportamente exterioare in stilul “fake it till you make it” ne poate ajuta sa declansam si o schimbare interna.
  •          Pentru femeile ce se identifica puternic cu partea masculina - dezvoltarea unor relatii de prietenie cu femei ce au un echilibru mai bun in propria lor identificare de gen
  •         Pentru barbatii ce se identifica puternic cu partea masculina – pot incepe sa desfasoare activitati ce sunt asimilate stereotipului feminin dar pe care se vad facandu-le (discutarea relatiilor, gatit, etc)
  •          Pentru femeile ce se identifica puternic cu partea feminina – extinderea orizonturilor prin adoptarea unui interes pentru finante, politica, sport, cultura;  intarirea stimei de sine prin desfasurarea unor activitati tipic masculine – reparatii prin casa, discutat despre obtinerea unei mariri de salariu etc
  •         Pentru barbatii ce se identifica puternic cu partea feminina – cautarea unor influente masculine pozitive pe care nu le-au avut in copilarie.

 Si in final, dupa 7 tipare negative.....

Cand dragostea functioneaza

Discutand despre atatea disfunctionalitati si tipare nocive, pare usor sa credem ca nu exista relatii functionale si fericite. E destul de dificil sa enumeram trasaturile unei relatii mature, sanatoase, mai ales cand toata beletristica si cinematografia ne arata mai degraba povesti de dragoste patologice.
In mod evident o relatie buna este mult mai putin dramatica decata una turbulenta si uneori putem sa o vedem chiar ca plictisitoare. Pe langa asta insa mai sunt cateva trasaturi generale pe care relatiile sanatoase le impartasesc:
  1.         Un anumit grad de idealizare reciproca – prea mult si intram in teritoriul iubirii narcisiste insa prea putin inseamna ca nu e nimic special in relatia noastra. Intr-o relatie de lunga durata idealizarea apare si dispare, insa e important sa existe acolo macar ca si potential, gata sa aprinda din nou scanteia atunci cand e necesar.
  2.        O identificare profunda cu celalalt – ne referim aici la abilitatea de a relationa cu un element fundamental din experienta de viata a partenerului. Acest lucru e cel ce ne face sa simtim ca partenerul ne este cu adevarat “suflet pereche”.
  3.       Un echilibru intre similaritatile si diferentele de personalitate – vorbim aici despre similaritate de baza in filozofia asupra vietii, valori si sensibilitati, pentru ca altfel, prea multa similaritate conduce la plictiseala si nu mai ofera oportunitatea de invatare.
  4.     Abilitatea de comunicare – implica atat discutiile despre sentimentele importante, ganduri si decizii ce afecteaza viata cuplului cat si “palavrageala” despre subiecte minore – politica, mancare, sport sau orice alt subiect.
  5.     Sex – cand vorbim despre relatii de dragoste, sexul (extins la dinamica atractiei, afectiunii si seductiei) este ceea ce face pamantul sa se invarta. Desi in relatiile pe termen lung dorinta sexuala si frecventa activitatilor tinde sa scada, nu se poate vorbi despre o relatie reala fara o componenta sexuala.
  6.     Tolerarea si rezolvarea conflictului – nu e deloc usor sa comunicam sentimente frumoase si placute daramite pe cele dureroase cum ar fi furia si dezamagirea. Cu toate acestea, abilitatea de a gestiona un conflict in mod direct, prin exprimarea sentimentelor negative, cat si dorinta de a il rezolva si de a trece peste pana cand va mai aparea un altul, este esentiala.
  7.      Reguli clare – certurile nu pot fi evitate si in acelasi timp pot fi constructive in facilitarea schimbarii sau in a evidentia diferente importante in prioritati si nevoi. Tocmai de aceasta e necesar sa existe un acord ca anumite comportamente sunt pur si simplu excluse. Acestea pot fi orice de la abuz verbal, sex extramarital pana la violenta.
  8.      Reglarea impulsurilor – ambii parteneri trebuie sa aiba capacitatea de baza de a isi stapani emotiile si a se retine de la actiona din impuls. Daca unul din ei isi pierde cumpatul, celalalt e bine sa isi tina cumpatul pentru a preveni escalarea situatiei.
  9.      Capacitatea proprie de reinventare – in relatiile cu adevarat de lunga durata fiecare partener trebuie sa se iubeasca pe sine suficient de mult  si sa fie indeajuns de motivat in directia dezvoltarii personale incat sa nu devina un simplu satelit al celuilalt. 
  10.      Un proiect comun mai mare decat fiecare individ – Cel mai des acest lucru e identificat cu a avea copii, insa nu e neaparat necesar. Ideea este ca in decursul timpului, partenerii sa se implice in ceva pe care sa il perceapa amandoi ca “maret” – cauza politica, sociala, voluntariat, grija fata de animale etc. Fara asa ceva va exista intotdeauna prea multa presiune “narcisista” prin cererile de bucurie, placere, afectiune care trebuiesc indeplinite de partener.
  11.     O credinta personala de neclintit in valoarea angajamentului luat – Acest lucru ne ajuta sa trecem prin timpurile grele si ne da motivatia sa lucram la relatie. Amandoi partenerii trebuie sa aiba aceasta credinta altfel nu exista niciun motiv pentru care sa nu caute o relatie mai buna la fiecare cativa ani. 


joi, 3 martie 2016

Rezumate si idei principale - 8 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (4)

6. Dragostea Sexuala

Diferentierea sexuala in care intalnim o latura intelectuala, educata si “politic corecta” precum si una animalica, instinctuala si primitiva exista in fiecare din noi. Desi exista diferente practice si psihologice intre actiunile sexuale si fanteziile sexuale, amandoua pot fi la fel de compulsive si greu de stapanit si rezistat.




Pasul 1 – Recunoasterea tiparului

Este important mai ales in cazul acestui tip de relatii, sa stim ca exista multi oameni, care se chinuie cu acest tipar si care nu sunt dependenti de sex.
Simplicitatea raspunsurilor sexuale masculine, coroborata cu presiunea evolutionara, culturala si hormonala, ii face pe acestia mult mai predispusi sa isi caute recompense in orgasm si in excitare pentru a scapa sau a isi gestiona conflictele emotionale.

Printre indiciile unei relatii de acest gen: partenerul nu este interesat in a petrece timp in care nu se poate manifesta relatia sexuala.

                            

O constientizare intelectuala si cognitiva este necesara pentru a sparge un tipar comportamental, insa din pacate nu este niciodata suficienta. In ultima instanta este necesara constientizarea emotionala si implementarea unui proces de repetitie si practica. 
Sa spui NU unei adictii este singurul lucru pe care poti sa il faci de fapt, si desi depasirea ei presupune un proces, nu un moment, decizia luata din nou si din nou in fiecare zi este cea care conteaza.

Desi poate parea paradoxal, exista o doza de adevar in gluma ce spune ca barbatii vorbesc pentru a  obtine sex, iar femeile fac sex pentru a obtine comunicare. De ce paradoxal? Deoarece pentru barbati, sexul reprezinta comunicare, iar pentru femei comunicarea este o forma de sex, sau cel putin sexuala. In final lucrurile sunt ok deoarece cu totii suntem in relatii din acelasi motiv – iubire si intimitate (indiferent cum o intelegem).

Pasul 2 - Intelegerea ambivalentei

Desi barbatii tind sa sexualizeze conflictele emotionale mai mult decat o fac femeile, ambele sexe folosesc arena sexuala pentru a gestiona aspecte non-sexuale. Asta se traduce prin aceea ca, daca vrem sa renuntam la relatii unde dragostea inseamna sex, si sa intram in relatii unde dragostea conteaza mai mult decat sexul, mai intai e necesar sa ne de-sexualizam conflictele emotionale.

Prin inlocuire, sexul sau fanteziile sexuale sunt folosite ca sa exprime sentimente agresive pe care nu le acceptam intern si pe care le nutrim catre subiectul iubirii noastre.  De multe ori unul sau amandoi partenerii dezvolta o varianta a ceea ce Freud numea “Sindromul Icoana/Prostituata”. Acesta este o modalitate de gestiune a ambivalentei: ne iubim si respectam partenerul “primar” dar avem fantezii sexuale (sau chiar o relatie sexuala) cu inca un partener pe care il respectam mult mai putin. Cu alte cuvinte “facem dragoste” cu primul si “i-o tragem” celui de-al doilea.

                         

Multe persoane se intreaba daca este ok (normal, sanatos) sa faca sex cu partenerul in timp ce au fantezii despre altcineva. Acest lucru nu tine de normalitate sau de gresit/corect ci de cum ne exprimam ambivalenta – in acest caz, sexual. 
Daca nu ii spunem partenerului despre aceste fantezii, e probabil din cauza ca ne simtim vinovati, ceea ce sugereaza ca acest lucru nu ni se pare ok. Dintr-o perspectiva psihologica nu e vorba despre faptul ca am face ceva gresit, ci despre faptul ca nu avem curaj sa ne admitem ambivalenta. O ascundem inconstient in functionalitatile sexuale, dupa care ne simtim ca e ceva gresit din punct de vedere sexual cu noi si cu partenerul.

In pasul 2, scopul este sa traducem dorintele si preferintele sexuale ascunse sau inconfortabile – atat ale noastre cat si ale partenerului – in comunicare emotionala si interpersonala.  Daca vrem sa intelegem atata propriile interese sexuale cat si pe cele ale partenerului, lucru obligatoriu in cazul in care vrem sa depasim acest tipar, e important sa incercam sa vedem daca acestea sunt legate de conflicte non sexuale din vietile noastre.

Intelegerea semnificatiilor non sexuale ale comportamentului sexual nu schimba automat acest comportament. Scopul intelegerii acestui comportament nu este sa il schimbam ci sa il acceptam.


Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei

Oricare ar fi cauzele originare ce au condus la dezvoltarea preferintelor noastre sexuale, accesibilitatea acestora precum si recompensa extrem de simplista si fizica le intaresc in mod continuu. Din acest motiv, cand incercam sa rezolvam acest tipar, ar trebui sa ne concentram nu pe respingerea inclinatiilor existente ci pe extinderea repertoriului.

Important in acest proces este integrarea celor 2 concepte de “facut dragoste” si “facut sex” in viata sexuala a celor 2 parteneri. Persoanele care reactioneaza prin exagererea vietii sexuale incearca sa isi repete experientele initiale ce au provocat tiparul din dorinta de a ajunge sa se simta diferit legat de acest subiect, insa acelasi lucru fac si persoanele care evita sexul cu orice pret din dorinta de a repara trecutul. Niciuna din extreme nu este buna – tot succesul tine de integrare.

                            
                                    Fotografie luata de pe freedomofthrive.com.au

Complexul “Icoana/Prostituata”este foarte des intalnit – cele 2 opusuri isi intaresc in mod continuu si reciproc incompatibilitatea asumata a celuilalt, o dinamica ce garanteaza o viata sexuala fie  plictisitoare, fie disfunctionala in relatia primara. Ideea este insa ca, aceste 2 opusuri nu sunt de fapt inamici. Putem sa ne tratam partenerul atat cu respect, cat si sa il privim ca pe un obiect sexual.

                                                 

In relatiile de lunga durata si in casnicii, viata sexuala a cuplului cade sub presiuni constante cum ar fi familiaritatea, oboseala, lipsa de atractie a intimitatilor zilnice (mers la baie, zgomote biologice, fatait in lenjerie, neepilat, trening si haine murdare/patate/urate etc), stres legat de munca si prezenta copiilor. 
Conflictul intern psihologic al opusurilor sexuale insa reprezinta o provocare si mai mare. Desi o integrare completa si “cel mai tare sex” intr-o casnicie de 30 de ani este mai degraba exceptia decat regula, straduinta pentru a obtine acest lucru este mult mai buna si sanatoasa (si preferabila)  decat renuntarea.

Ideea integrarii nu este o fantezie. Este bazata, intr-o mare masura, pe una din observatiile cele mai profunde ale lui Freud cum ca in spatele fiecare frici exista o dorinta. Asta inseamna ca daca ne e teama sa aducem agresivitatea in sexualitatea noastra este din cauza ca ne-o dorim si ne e teama de propria noastra dorinta.


In termeni practici, ne putem imbunatati viata sexuala incercand sa devenim putin din opusul nostru – daca tindem sa fim partenerul pasiv sa incercam sa initiem sexul mai mult, iar daca suntem partenerul activ sa incercam sa ne temperam mai mult ; daca ne place sa “facem dragoste” sa experimentam mai mult ideea de “a ne-o trage” si viceversa. 

marți, 8 decembrie 2015

NLP cum altfel? De data asta, Intensiv

Revin pe blog dupa cateva saptamani de pauza cu un post despre NLP. A trecut si ziua mea, noutatile incep sa devina o stare de normalitate  asa ca revin la scris.
Se pare ca mai nou trebuie sa invat sa scriu mai concentrat si fara multe introducere, asa ca pe scurt:

Am fost la modulul 2 al cursului de NLP, si anume Intensive, tot cu cei de la Mind Master, tot cu Catalin Zaharia, si tot incantata ma declar. A fost un curs intensiv, dupa cum ii spune si numele - 5 zile cate 12 ore, cu foarte multe exercitii practice si sesiuni de feedback dupa fiecare exercitiu. De fire sunt foarte teoretica si abstracta, asa ca astea 5 zile m-au scos cu totul din modul meu "default". Si bine au facut! Am descoperit un mod mult mai rewarding de a interactiona cu cei din jurul meu si cu mediul extern in totalitate.

 Mai jos gasiti ce mi-am notat pe parcursul celor 5 zile.


  • Modul in care ne formulam experientele lingvistice ne afecteaza somatic, adica mai simplu exprimat, cuvintele pe care le folosim ne provoaca diverse stari si senzatii interioare.
  • In fiecare din noi exista un permanent conflict “sa fiu ca ceilalti sau sa ma comport asa cum vreau?” care ne provoaca diverse grade de nevroza. Which is ok J
  • Fiecare om comunica si cu mediul inconjurator, nu doar cu oamenii. Si fiecare comunica senzorial cu mediul. Reactionam intr-un anumit fel daca lumina are o anumita intensitate si altfel daca are o alta intensitate.
  • Intelegerea mediului in care ne desfasuram ne ajuta sa intelegem si modul de comunicare al interlocutorului.

  • Mediu  - zona de procesare a simturilor
  • Comportament – reflexe/reactii simple nu elaborate – gestionat de zona coloanei vertebrale
  • Abilitati –  bazate pe comportante ce sunt relationate cu contextul
  • Credinte/Valori – credintele filtreaza ce percepem din mediu (sunt gestionate din hipocampus), iar valorile sunt sintetizari ale credintelor
  • Identitate – aici cream simbolizari ale credintelor si valorilor
  • Nivel spiritual – nu in sens religios

  • Modelul 6 al nivelelor neuronale poate fi aplicat pe orice sistem – firma, persoane, concepte. De exemplu, daca eu cred despre mine ca sunt bolnav, imi vad viitorul intr-un anumit fel, imi aleg mediul intr-un anumit fel si manifest un anumit comportament.
  • Pentru a putea avea un impact puternic in mediul extern e intotdeauna o idee buna sa iti gestionezi cat mai bine mediul intern. Cu alte cuvinte, fii mereu atent la perceptia pe care o ai din interior asupra ta.
  • Binele si raul exista doar la nivel de credinte (nivelul 4 din modelul 6). Nicaieri altundeva!
  • Credintele pot fi limitatoare sau potentatoare in raport cu propriile abilitati.
  • Credintele iti dau permisiunea sa manifesti anumite comportamente si sa exprimi anumite abilitati. Daca nu iti place un anumit comportament sau nu faci ceva ce ai dori, e bine sa te intrebi “ce anume cred eu de nu fac/pot/vreau acest lucru?”
  • “Tu cine crezi ca esti?” – cine crezi ca esti iti da voie/acces la diverse abilitati, comportamente, oportunitati.
  • E bine sa analizam frecvent care sunt convingerile pe care le caram cu noi si care provin dintr-o anumita identitate.

  • Context se considera si modul in care percepem comportamentul celorlalti. Prin modul in care noi ne prezentam si comunicam noi devenim un context pentru cei din jurul nostru.
  • Cand judecam pe cineva nu cream raport, nu oglindim si nu ii intelegem procesele interne.
  • Atunci cand observam fenomenul de “mirroring” la nivelul mediului extern, acest lucru se intampla pentru ca persoanele respective sunt similare la nivelul de credinte/valori. Daca la nivel de identitate si credinte/valori ne simtim apropiati de anumite persoane, vom face mirroring automat.

  • Numarul de sinapse este mai mare la copiii care sunt iubiti si ingrijiti cu afectiune decat la cei care sunt privati de afectiune. De aceea copiii care sunt iubiti au creierul si capacitatile cognitive mai bine dezvoltate.
  • Indiferent ce nevoie are un copil cand e agitat, daca il iei in brate si ii zici ca il iubesti, ii satisfaci o nevoie mult mai mare decat cele pe care le are in momentul respectiv, si se calmeaza.
  • Cand un copil are o experienta negativa iar parintii i-o neaga (ex: a cazut, il doare, plange iar parintii ii zic ca nu a patit nimic important) ceea ce se intampla este ca nu ii permit creierului sa gaseasca o semnificatie intamplarii si sa diminueze senzatia neplacuta.

  • Capacitatea de a stabili un raport cu o anumita persoana reprezeinta competenta noastra de aliniere pe mai multe nivele neuronale cu acea persoana.
  • Feedback-ul corect se da intotdeauna pe comportamente sau secventele comportamentale, altfel informatia se muta in zona de credinte/valori sau chiar la identitate si pe langa faptul ca nu il ajuta sa corecteze sau sa invete ceva, il si ataca si il face pe interlocutor sa devina foarte inchis.
  • Feedback-ul poate potenta sau limita un comportament.
  • In interactiunile cu oamenii, cand punem o intrebare, e bine sa le lasam timp sa NU stie raspunsul imediat, sa nu aiba acces la propriul lor continut afectiv. In felul acesta invata sa devina constienti. E bine sa tinem minte ca exista un orizont de timp in care oamenii devin constienti de ce simt – acest lucru nu se intampla instant.
  • Atunci cand afirma un lucru gen “Sunt deprimat” sau orice afirmatie legata de o stare, oamenii elimina lucruri legate de procesul lor intern. De aceea, in coaching, cel mai des trebuie sa scoatem la iveala procesul prin care omul creaza problema. (ex: “Vreau sa fiu fericit!” – “Ce anume faci de esti nefericit?”)
  • Cand oamenii raspund “Nu stiu” ei au de fapt o imagine in mintea lor, chiar daca e foarte confuza.
  • Este important sa invatam sa corelam ceea ce vedem in mediul extern cu procesul intern al interlocutorului (“Vad ca ai privirea asta – ce imagine ai in minte? La ce te gandeai?”). Nu e niciodata recomandat sa gandim “daca face asta inseamna asta” fiindca procesele interne nu sunt standard pentru toata lumea. Realizand acest proces realizam calibrarea parametrilor de stare ale interlocutorului.
  • Ca sa putem obtine excelenta trebuie sa fim constienti si de ce face corpul nostru cand NU reusim sa facem ceva anume.
  • Ancorele din NLP sunt folosite pentru momentul cand cream experienta de inlocuire a unei stari ne-resursa (stare proasta din care nu producem rezultatele pe care le dorim).
  • ancora deschide noi posibilitati somatice in corp pentru situatii in care nu ne simteam confortabil in trecut.
  • Starile resursa pe care le ancoram pentru diverse situatii ar trebui sa fie stari active (indiferenta nu e o stare activa).
  • Atunci cand cream o ancora modificam calitatea senzoriala a experientei.
  • Ancorele nu apeleaza imaginile vizuale dintr-o anumita situatie (amintire) ci pe starile corporale din momentele respective.

  • Pentru ca mintea sa gandeasca intr-un anumit mod, ii este necesara o anumita stare (o stare de sistem).
  • Gandirea pozitiva nu functioneaza decat daca folosesti si submodalitati aferente (pozitia corpului, ritmul respiratiei, modul in care ne simtim in corp).

  • Agitatia interna este un rezultat al raspunsului spontan al submodalitatilor proprii. (ex: cand esti anxios intr-o relatie pentru ca nu ai vazut nicio relatie pe termen lung care sa fie functionala iar tu nu stii sa ai asa ceva)

  • Time management-ul bun nu se refera la timp, ci la stare – starea din care sa produci toate rezultatele pe care ti le doresti.

  • Cand intrebam “de ce?” punem interlocutorul intr-o stare de creativitate legata de problema. El va cauta explicatii pentru ceea ce se intampla, dar acest lucru nu reflect realitatea lui subiectiva (care este singura reala). Intrebarea potrivita in aceste cazuri este CUM, nu “de ce?”
  • Cand vrem sa cream motivatie, trebuie sa “halucinam” J in capul nostru beneficiile obtinerii obiectivului respectiv.
  • Atunci cand raspundem la un “de ce” venit catre noi (sau din noi) oprim de fapt procesul de invatare. Ideea e sa invatam sa stam fara raspunsuri calmi si ne-agitati, nu sa ne autohipnotizam cu raspunsurile pe care le obtinem.
  • Atunci cand vrem sa atingem un obiectiv trebuie sa simtim ca noi, ce atingem obiectivul, suntem aceeasi persoana cu noi de acum. Trebuie ca noi cei din T1 sa ne identificam cu cei din T0 (de acum). Daca aceasta identificare nu se poate efectua, nici nu vom face activitatile necesare pentru atingerea obiectivului.

  • Cel mai important lucru pe care putem sa il facem pentru imbunatatirea comunicarii este sa ne dezobisnuim sa ne bazam pe cuvinte. Cuvintele ne dau siguranta insa nu ne dau informatiile cele mai relevante sau adevarate.

  • In acest sens este important sa sesizam procesul din limbaj, nu continutul limbajului.
  • Ca sa rezolvam o problema putem fie sa adresam cauza, fie putem face actiuni ce faciliteaza solutia fara a adresa cauza.
  • Schimbarea istoriei personale reprezinta aducerea de resurse in trecut pentru a modifica un comportament prezent. In acest caz important este sa schimbi calitatea raportarii la experientele neplacute din trecut NU sa stergi/elimini amintirea experientei negative.
  • Inlaturarea durerii nu este solutia corecta, ci adunarea resurselor cu care sa gestionam/acceptam/integram durerea.
  • Nu mereu trebuie sa facem mai mult! De cele mai multe ori trebuie sa facem lucrurile mai simplu.
  • Important este sa facem diferenta intre prejudecati si concepte. Pentru asta e util sa ne uitam la realitate asa cum se desfasoara, nu cum credem noi ca se intampla.
  • trasatura definitorie a persoanelor echilibrate este faptul ca fac bine fata paradoxurilor si anume ca pe de-o parte isi stabilesc obiective si isi proiecteaza viitorul iar pe de alta parte trebuie sa faca fata necunoscutului si lucrurilor care se petrec oricum in viata lor.    

luni, 9 noiembrie 2015

Rezumate si idei principale - 7 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (3)

1.    Dragostea Unidirectionala
Este inclinarea de a ne indragosti sau de a fi atrasi de persoane care sunt indisponibile emotional, corolarul fiind ca si noi suntem in mod repetitiv indisponibili pentru persoane care sunt interesate de noi. In aceasta situatie ambivalenta fata de dragoste se manifesta prin impartirea persoanelor in extreme: atractive si neatractive.  Mai simplu de exprimat este ca suntem atrasi de persoane care ne resping si ii respingem la randul nostru pe cei care sunt atrasi de noi.


Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Ideal ar fi sa observam ca aceeasi cantitate de energie pe care o investim in atragarea persoanelor indisponibile o cheltuim si in evitarea persoanelor disponibile.

Ideea principala este sa reflectam asupra relatiilor pe care le avem folosind urmatoarul mod de gandire “ceea ce simt/spun/vreau este doar jumatate din poveste; cealalta jumatate se afla in consecintele a ceea ce fac”. Deci daca credem ca ne dorim o relatie dar urmarim pe cineva care nu pare sa raspunda ar fi bine sa ne mai gandim odata: daca atiunile noastre rezulta in a il impinge si mai departe concluzia este ca nu vrem de fapt o relatie. Poate ca ne dorim sa vrem sa avem o relatie. La fel, daca ne gandim ca dam cuiva o sansa daca il sarutam/ne culcam cu el chiar daca nu avem chef, o idee buna ar fi sa ne gandim la cum ne vom simti dupa.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Aceasta faza implica intotdeauna constientizarea a ceea ce ne dorim cu adevarat de la un partener si de la o relatie – care este nevoie de baza sau “bottom line”. In cazul persoanelor care sunt atrase doar de persoane indisponibile, acest lucru inseamna sa accepte faptul ca vor putea avea o relatie doar cu acei oameni pe care i-au respins sau pe care nici macar nu i-au observat inainte. In plus, cu cat asteapta mai mult, cu atat mai imperfecti vor fi potentialii parteneri, si cu atat mai ambivalenti se vor simti in fiecare situatie/relatie.

Intelegand faptul ca ambivalenta este o stare naturala si care nu va disparea niciodata, ne oprim din a cauta motive sa plecam dintr-o relatie si incepem sa cautam motive pentru care sa ramanem.

Multi dintre noi ne gandim ca vom fi capabili sa ne luam un angajament pe termen lung (casatorie sau oricum l-am defini si cum s-ar traduce pentru fiecare din noi) doar cand intalnim “persoana potrivita”. Ideea este ca, cel putin in cazul Iubirii Unidirectionale, nu putem sa ne rezolvam ambivalenta decat dupa ce ne luam angajamentul. Acest lucru se intampla deoarece atata timp cat ne gandim ca exista posibilitatea iesirii din relatie, nu avem niciun motiv sa ne acceptam ambivalenta. 
Mai simplu si cu exemple: daca iubitul e prea scund pe urmatorul o sa il alegem mai inalt, daca e prea pasiv o sa cautam pe cineva mai asertiv, daca e prea plictisitor o sa cautam pe cineva mai antrenant…si tot asa…. Pe de alta parte, daca ne dam seama ca va trebui sa traim cu aceasta persoana imperfecta, vom depune mai multe eforturi sa ii acceptam, intelegem si integram limitarile in viata noastra.

Dus mai departe ca si exemplu pentru alte situatii, multi ne chinuim cu indecizia legata de cariera profesionala sau oferte de joburi pentru ca ne gandim ca exista o decizie corecta si una gresita. Acest lucru este de cele mai multe ori fals. O situatie in care decizia este foarte dificila poate indica de fapt ca nu exista o decizie buna si una gresita. Depinde de noi nu sa alegem varianta buna, ci, dupa ce am ales (orice am fi ales) sa avem grija sa ne comportam de natura sa sprijinim decizia deja facuta.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In multe relatii, un partener se afla intr-o nevoie constanta de apropiere si intimitate iar celalalt vrea sa petreaca timp si in alte parti si in consecinta se simte vinovat si obligat. Dinamica asta se perpetueaza atata timp cat fiecare se asteapta ca celalalt sa se schimbe.
Daca cel “in nevoie” ii spune celuilalt sa petreaca mai putin timp cu prietenii si mai mult timp cu el, singurul lucru pe care il va obtine va fi ca celalalt sa sa se simta si mai obligat si mai vinovat si in consecinta sa vrea sa se indeparteze si mai mult.  La fel, daca cel care vrea sa “scape” ii spune celuilalt sa fie mai independent si sa faca mai multe lucruri singur, ii intareste sentimentele si senzatiile ca nu vrea sa se afle langa el/ea si il/o va face sa isi doreasca apropierea si mai mult.

Este necesar in acest caz sa fim constienti de propriul conflict intern referitor la intimitate – propria nevoie de “impreuna” si de “separat”, pentru ca in felul asta ne putem schimba din interior, schimband astfel si relatia si dinamica ei.

2.    Dragostea in Triunghi
Motivul pentru care unele cupluri ajung in relatii de acest gen este evident…tot evitarea situatiei de a isi recunoaste si gestiona ambivalenta. Orice “tinta externa” chit ca este o persoana (amant, mama, prieten foarte bun) sau o activitate (golf, ski, inot, lectura etc) furnizeaza un motiv exern de vina, care distrage atentia de la ambivalenta interna proprie referitoare la partener.

                                 

Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Daca nu obtinem ce vrem de la partener, acesta devine “partenerul rau” si altcineva, real sau potential, ia temporar locul de “partenerul bun”. Prin acest fenomen, orice triunghi relational uman are 2 caracteristici de baza: diviziune – prin care ne impartim propria iubire in doua, si rivalitate – prin care concuram cu o a treia parte pentru iubirea partenerului.

Multe persoane nu constientizeaza ca isi impart iubirea in 2 ca urmare a ambivalentei pe care o simt fata de partener (cei care divid). Se gandesc ca pur si simplu se indragostesc de o alta persoana si pe urma rationalizeaza: in prima relatie eram prea tanar si nu stiam ce vroiam, in a doua partenerul si-a pierdut interesul fata de relatia sexuala, in a treia eram doar in recuperare dupa a doua si tot asa….

Desi consecintele pentru “rivali” sunt la fel de dureroase, pentru ei este mai simplu sa nege faptul ca au un rol in triunghiul relatiei. Daca partenerul are o aventura, doar nu l-ai pus tu o sa aiba. Aceste persoane evita ambivalenta in 2 moduri: primul – daca eviti sa constientizezi ca a avut o aventura – eviti sa vezi ceva negativ despre el (si anume ca e cineva care ar minti, trada si ascunde toate astea) ; si al doilea – eviti sentimentele puternice de gelozie, respingere, abandon.

In cazul in care celalalta parte a triunghiului este formata dintr-o activitate sau o persoana fara interes sexual, existenta ei este necesara satisfacerii nevoilor emotionale pe care partenerul nu le satisface. In aceasta situatie punctul de start e reprezentat de constientizarea faptului ca relatia primara este cea cu partenerul nu cu activitatea sau cu prietenii/familia.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Exista cateva tipuri de ambivalenta care ii pun pe oameni in risc de a se afla in acest gen de relatii. Acestea nu sunt cauzele reale ale triangularii ci mai degraba ceea ce ei percep sau experimenteaza ca si cauza. Important de tinut minte este ca aceasta cauza este de fapt refuzul de a tolera ambivalenta, nu continutul efectiv al ambivalentei. Familiarizarea cu aceste tipologii insa pot fi de folos in a intelege ce sentimente si ganduri trebuie sa cuprinda in cadrul relatiei lor.

a.       Lipsa sau pierderea interesului sexual – care nu este o problema in sine decat daca nu intelegem de unde anume vine. O situatie foarte des intalnita este cand unul din parinti il paraseste pe celalalt, iar copilul ramas cu parintele parasit isi reprima furia si tristetea fata de parintele care a plecat pana cand devine un adult ce replica aceste comportament in relatiile pe care le are si el.
b.      Sindromul “somnului de dupa amiaza” – cand suntem constant tratati ca niste copii de partener care pare intotdeauna ca stie mai bine ce e bine pentru noi si faptul ca nu facem nimic bine. Atunci cand nu suntem in stare sa exprimam dezacordul fata de cineva care ne trateaza condescent ne cream predispozitia de a actiona din furie si de a intra intr-un triunghi ca sa scapam de aceasta stare conflictuala interna.
c.       Diviziunea masculin-feminin – cand femeia simte ca partenerul este un pres de picioare submisiv si pasiv, iar barbatul site ca partenera lui este o amazoana agresiva sau prea placida.
d.      Partenerul pietrificat – se refera la un partener incremenit intr-o stare de nedezvoltare. De vreme ce schimbare, provocarile si chiar crizele nu pot fi evitate in timpul vietii, dezvoltarea personala este esentiala in orice relatie de lunga durata. In relatiile de succes, ambii parteneri se ridica la nivelul provocarii si cresc separat, si in consecinta impreuna.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest tipar rezolvarea e foarte punctuala.
Daca simti ca ti-ai pierdut interesul sexual concentreaza-te pe ceea ce gasesti atragator la partener nu pe ceea ce ti se pare respingator. Daca ai renuntat la sexualitate proprie, incearca sa o redescoperi insa pentru tine insati nu pentru celalalt.
Daca pana acum ti-a fost teama sa ii spui partenerului sa inceteze sa iti spuna mereu ce sa faci si unde ai gresit si ai ajuns sa fugi intr-o aventura, comporta-te matur, recunoaste ca ai facut o greseala dar ca in continuare ai dreptul sa fii tratat ca un adult.
Daca esti o femeie care se plange mereu ca trebuie sa aiba grija de barbatul cu care este pentru ca se poarta ca un copil, nu mai juca rolul de mama.
Daca senzatia ta este ca ti-ai “depasit” partenerul ia in considerare faptul ca s-ar putea sa nu iti cunosti asa bine partenerul.

3.    Dragostea Interzisa
Este acel tipar in care dragostea nu poate fi materializata.



Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Atractia puternica a Dragostei Interzise implica intotdeauna o rebeliune adolescentina. In adolescenta ne incepem sexualitate adulta cu amenintarea implicita a faptului ca ne separam si de copilarie si de parinti, desi nu suntem inca total pregatiti pentru asta.  In acest tipar de dragoste, pasul 1 necesita constientizarea faptului ca este propria noastra rebeliune – constienta sau inconstienta – si nu conexiunea cu cealalta persoana cea care alimenteaza pasiunea.
Unul din motivele pentru care acest pas este dificil de facut e si pentru ca vedem obstacolul ca extern si obiectiv in loc sa il vedem ca un element creat de perceptia noastra si retinerea de a legitimiza relatia.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Cu totii ne amintim acel moment in care am constientizat nu neaparat ca nu mai suntem sub supravegherea parintilor cat necesitatea crearii unui sistem de supraveghere a noastra insine. Acest moment este cel care reprezinta adevarata libertate. Nu eliberarea de ceva ci libertatea a ceva, a alegerilor, care reprezinta conditia capacitatii noastre de auto-supraveghere.
Acest lucru sta la baza pasului 2, in care fiecre trebuie sa faca o alegere si sa traiasca cu consecintele acesteia. Ideea este sa ne construim o structura psihologica ce evolueaza si a carei misiune este sa contina si sa inlocuiasca adolescentul rebel.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest pas spunem “da” relatiei prin intelegerea faptului ca iubirea interzisa nu este de fapt interzisa.  Ne acceptam relatia ca ceea ce este, asa cum este si ne oprim din dorinta de a sari peste un gard care nu este invizibil, ci inexistent. 

joi, 5 noiembrie 2015

Conflictul e sanatos

M-am uitat pe postul anterior – cel in care povesteam primele 2 tipare relationale care provin din neacceptarea ambivalentei. E lung, e chiar foarte lung, plin de termeni si concepte din psihologia clinica ce uneori rezoneaza prea putin cu noi din cauza limbajului inaccesibil.

Ambivalenta

 In consecinta, celelalte tipare le voi trata mult mai lejer. Ca si un foarte scurt sumar, concluzia cartii e una de bun simt pe care o descoperim natural pe masura ce inaintam in varsta si avem mai multa experienta in relatii. Si in al doilea rand e impartita in 2 aspecte:
1.       Tolerarea, asumarea si intelegerii propriei ambivalente este o cerinta obligatorie pentru a te putea afla intr-o relatie serioasa.
2.       Conflictul intr-o relatie este bun. Repet, oricat de contra-intuitiv ar parea: conflictul intr-o relatie este bun.

Fiecare din noi resimtim un conflict interior cu privire la cel cu care ne aflam in relatie, la noi insine, la relatie in sine, la cum ne simtim aici si acum. Avem temeri legate de diverse actiuni pe care le vedem, vorbe pe care le auzim, iar interpretarea noastra a tuturor acestor lucruri vine sa puna paie pe foc creand mai tot timpul concluzia de “nu e persoana potrivita pentru mine”.  De ce?!

Pentru ca nu exprimam toate aceste ganduri si temeri si pentru ca ne gandim ca e de datoria noastra sa gestionam acest conflict singuri. Uitam insa, ca intr-o relatie nu suntem singuri. Suntem doi oameni – fiecare cu temeri, ganduri, experiente de viata ce ne-au format niste idei sau principii care ne pot ajuta sau din contra, sabota in relatia in care ne aflam. Daca nu exprimi ce anume te deranjeaza la celalalt, bineinteles intr-un mod asertiv, celalalt poate nu isi va da seama niciodata ca o actiune sau vorba poate genera o luna de ganduri negre in tine.

De multe ori nu exprimam toate aceste lucruri pentru ca folosim oricare din urmatoarele 2 rationamente gresite:
-          “daca nu imi place asa cum e atunci inseamna ca nu suntem potriviti”
-          “e problema mea daca ma deranjeaza chestia asta…de ce sa ii zic…mai bine ma ocup eu de gestionarea problemei mele”. 


Ce facem aplicand oricare din aceste doua moduri de gandire? Evitam un conflict direct. Evitam sa ne aducem ambivalenta pe care o resimtim fata de partener in relatie si in fata acestuia. Evitam posibilitatea constientizarii ca intr-adevar relatia si partenerul poate nu sunt “a good fit”. Atata timp cat lucrurile nu sunt exprimate clar, ele nu sunt intelese clar. Nici de cel ce le gandeste, nici de cel caruia i se adreseaza.

Multe relatii de lunga durata sunt prinse intr-un nivel scazut (si tolerabil) de nefericire cronica deoarece partenerii se tem de conflict. Pot sa accepte la nivel mental imperfectiunile celuilalt in sensul ca evita tentatiile exterioare, dar evita intimitatea sinceritatii totale si in consecinta si trecerea printr-un conflict ce ar aduce oportunitatea de a il depasi, in final avand o acceptare mai profunda si emotionala a partenerului.

Oricat de superficial te-ai considera pentru faptul ca poate ti se pare ca prietena ta s-a ingrasat si nu te mai atrage asa tare si incepi sa vezi femei atragatoare in jurul tau, daca lucrul asta te streseaza si iti pune presiune interioara exprima-l. De cele mai multe ori aspectul pe care il verbalizam este de fapt doar “the tip of the aisberg” – poate de fapt te deranjeaza ca nu e asa interesata de nimic ce se petrece in jurul ei, ca a devenit foarte “needy” si se agata de tine, etc.

Pana cand conflictul nu e adus din capul fiecaruia in mijlocul relatiei ca sa poata fi solutionat, pentru ca ambele persoane implicate sa inteleaga cum il intretin, de unde provine – relatia e fericita doar in aparenta.
Exprimarea sentimentelor si trairilor negative, intr-o maniera constructiva, este cu siguranta o conditie necesara pentru orice relatie functionala, insa nu este una suficienta. La fel de important este intelegerea faptului ca multe din barierele noastre de perceptie si ideile noastre sunt de fapt o conditionare a psihologiei proprii, prezente si trecute. Ideea e destul de simpla “Spune ce te deranjeaza dar asuma-ti si responsabilitatea sentimentelor si parerilor, a modului in care s-au format si a a cauzelor din care provin, care de multe ori nu au legatura cu cel din fata ta!”. Pana nu le spunem raspicat insa nu avem cum sa disecam subiectul si nici sa constientizam ceva.

Conflictul e bun si deoarece creaza posibilitatea re-asumarii relatiei de fiecare data. Orice conflict, oricand ar aparea (chiar si intr-o casatorie de 20 de ani) ofera posibilitate re-evaluarii relatiei si alegerilor facute. De asta e temut de multa lume -  “daca spun asta si pe urma ajungem sa ne despartim?” – care prefera o stare de permanenta nemultumire calduta in locul asumarii unui disconfort temporar ce poate propulsa intimitatea la un alt nivel sau ii poate aduce in situatia de a fi singuri si de a cauta altceva.

Intr-un conflict iti re-evaluezi deciziile, alegerile, parerile. Te separi si te distantezi de celalalt, de relatie, fara sa iesi neaparat din ea (sau poate chiar iesi). Distanta, fizica sau psihologica, ajuta foarte mult in acest caz la constientizarea unor ganduri inutile, concluzii gresite, comportamente nocive (si fata de noi insine nu doar fata de celalalt). Aducandu-ti aminte ca esti un individ unic, cu un simt de independenta si egoism (sanatos in cazul asta) iti poti asuma relatia din alegere si dorinta de a fi cu celalalt, nu doar din obligatie sau obisnuinta.

Odata depasit conflictul ramane intimitatea castigata in urma lui. Cu toate cartile pe masa, cu suferinta in suflet oamenii fac trecerea de la o relatie la o relatie buna, frumoasa si functionala. Desi “functional” e departe de a suna romantic, este de fapt calitatea cea mai importanta si care asigura longevitatea relatiei – capacitatea de a functiona indiferent de presiunile interne si externe care se abat asupra ei. Iar functionalitatea vine din asumarea conflictului, oricat de dureros ar fi.



Uitandu-ma in jurul meu si citind suficiente carti din spectrul psihologic, carti de studii sociologice, antropologice, concluzia mea este ca cele mai bune relatii sunt cele in care oamenii accepta conflictul si disconfortul temporar (care poate dura chiar si mai multe luni) stiind ca la capatul lui ii asteapta o recompensa emotionala mai mare decat orice ar putea produce evitarea conflictului: intimitatea emotionala, psihica si confortul mental ca chiar stiu langa cine anume se afla in relatia respectiva.

Practic, daca e sa fac un rezumat al rezumatului, pentru ca o relatie sa dureze, sa functioneze si sa aduca fericire e nevoie de cearta si de sex. Nu neaparat in ordinea asta!

Pentru cine are nevoie de material suplimentar, aici e un articol care imi place tare mult si pe care cel mai probabil o sa il pun ca referinta in multe alte posturi.