NLP cum altfel? De data asta, Intensiv

Revin pe blog dupa cateva saptamani de pauza cu un post despre NLP. A trecut si ziua mea, noutatile incep sa devina o stare de normalitate  asa ca revin la scris.
Se pare ca mai nou trebuie sa invat sa scriu mai concentrat si fara multe introducere, asa ca pe scurt:

Am fost la modulul 2 al cursului de NLP, si anume Intensive, tot cu cei de la Mind Master, tot cu Catalin Zaharia, si tot incantata ma declar. A fost un curs intensiv, dupa cum ii spune si numele - 5 zile cate 12 ore, cu foarte multe exercitii practice si sesiuni de feedback dupa fiecare exercitiu. De fire sunt foarte teoretica si abstracta, asa ca astea 5 zile m-au scos cu totul din modul meu "default". Si bine au facut! Am descoperit un mod mult mai rewarding de a interactiona cu cei din jurul meu si cu mediul extern in totalitate.

 Mai jos gasiti ce mi-am notat pe parcursul celor 5 zile.

• Modul in care ne formulam experientele lingvistice ne afecteaza somatic, adica mai simplu exprimat, cuvintele pe care le folosim ne provoaca diverse stari si senzatii interioare.
• In fiecare din noi exista un permanent conflict “sa fiu ca ceilalti sau sa ma comport asa cum vreau?” care ne provoaca diverse grade de nevroza. Which is ok J
• Fiecare om comunica si cu mediul inconjurator, nu doar cu oamenii. Si fiecare comunica senzorial cu mediul. Reactionam intr-un anumit fel daca lumina are o anumita intensitate si altfel daca are o alta intensitate.
• Intelegerea mediului in care ne desfasuram ne ajuta sa intelegem si modul de comunicare al interlocutorului.

• Mediu  - zona de procesare a simturilor
• Comportament – reflexe/reactii simple nu elaborate – gestionat de zona coloanei vertebrale
• Abilitati –  bazate pe comportante ce sunt relationate cu contextul
• Credinte/Valori – credintele filtreaza ce percepem din mediu (sunt gestionate din hipocampus), iar valorile sunt sintetizari ale credintelor
• Identitate – aici cream simbolizari ale credintelor si valorilor
• Nivel spiritual – nu in sens religios

• Modelul 6 al nivelelor neuronale poate fi aplicat pe orice sistem – firma, persoane, concepte. De exemplu, daca eu cred despre mine ca sunt bolnav, imi vad viitorul intr-un anumit fel, imi aleg mediul intr-un anumit fel si manifest un anumit comportament.
• Pentru a putea avea un impact puternic in mediul extern e intotdeauna o idee buna sa iti gestionezi cat mai bine mediul intern. Cu alte cuvinte, fii mereu atent la perceptia pe care o ai din interior asupra ta.
• Binele si raul exista doar la nivel de credinte (nivelul 4 din modelul 6). Nicaieri altundeva!
• Credintele pot fi limitatoare sau potentatoare in raport cu propriile abilitati.
• Credintele iti dau permisiunea sa manifesti anumite comportamente si sa exprimi anumite abilitati. Daca nu iti place un anumit comportament sau nu faci ceva ce ai dori, e bine sa te intrebi “ce anume cred eu de nu fac/pot/vreau acest lucru?”
• “Tu cine crezi ca esti?” – cine crezi ca esti iti da voie/acces la diverse abilitati, comportamente, oportunitati.
• E bine sa analizam frecvent care sunt convingerile pe care le caram cu noi si care provin dintr-o anumita identitate.

• Context se considera si modul in care percepem comportamentul celorlalti. Prin modul in care noi ne prezentam si comunicam noi devenim un context pentru cei din jurul nostru.
• Cand judecam pe cineva nu cream raport, nu oglindim si nu ii intelegem procesele interne.
• Atunci cand observam fenomenul de “mirroring” la nivelul mediului extern, acest lucru se intampla pentru ca persoanele respective sunt similare la nivelul de credinte/valori. Daca la nivel de identitate si credinte/valori ne simtim apropiati de anumite persoane, vom face mirroring automat.

• Numarul de sinapse este mai mare la copiii care sunt iubiti si ingrijiti cu afectiune decat la cei care sunt privati de afectiune. De aceea copiii care sunt iubiti au creierul si capacitatile cognitive mai bine dezvoltate.
• Indiferent ce nevoie are un copil cand e agitat, daca il iei in brate si ii zici ca il iubesti, ii satisfaci o nevoie mult mai mare decat cele pe care le are in momentul respectiv, si se calmeaza.
• Cand un copil are o experienta negativa iar parintii i-o neaga (ex: a cazut, il doare, plange iar parintii ii zic ca nu a patit nimic important) ceea ce se intampla este ca nu ii permit creierului sa gaseasca o semnificatie intamplarii si sa diminueze senzatia neplacuta.

• Capacitatea de a stabili un raport cu o anumita persoana reprezeinta competenta noastra de aliniere pe mai multe nivele neuronale cu acea persoana.
• Feedback-ul corect se da intotdeauna pe comportamente sau secventele comportamentale, altfel informatia se muta in zona de credinte/valori sau chiar la identitate si pe langa faptul ca nu il ajuta sa corecteze sau sa invete ceva, il si ataca si il face pe interlocutor sa devina foarte inchis.
• Feedback-ul poate potenta sau limita un comportament.
• In interactiunile cu oamenii, cand punem o intrebare, e bine sa le lasam timp sa NU stie raspunsul imediat, sa nu aiba acces la propriul lor continut afectiv. In felul acesta invata sa devina constienti. E bine sa tinem minte ca exista un orizont de timp in care oamenii devin constienti de ce simt – acest lucru nu se intampla instant.
• Atunci cand afirma un lucru gen “Sunt deprimat” sau orice afirmatie legata de o stare, oamenii elimina lucruri legate de procesul lor intern. De aceea, in coaching, cel mai des trebuie sa scoatem la iveala procesul prin care omul creaza problema. (ex: “Vreau sa fiu fericit!” – “Ce anume faci de esti nefericit?”)
• Cand oamenii raspund “Nu stiu” ei au de fapt o imagine in mintea lor, chiar daca e foarte confuza.
• Este important sa invatam sa corelam ceea ce vedem in mediul extern cu procesul intern al interlocutorului (“Vad ca ai privirea asta – ce imagine ai in minte? La ce te gandeai?”). Nu e niciodata recomandat sa gandim “daca face asta inseamna asta” fiindca procesele interne nu sunt standard pentru toata lumea. Realizand acest proces realizam calibrarea parametrilor de stare ale interlocutorului.
• Ca sa putem obtine excelenta trebuie sa fim constienti si de ce face corpul nostru cand NU reusim sa facem ceva anume.
• Ancorele din NLP sunt folosite pentru momentul cand cream experienta de inlocuire a unei stari ne-resursa (stare proasta din care nu producem rezultatele pe care le dorim).
• ancora deschide noi posibilitati somatice in corp pentru situatii in care nu ne simteam confortabil in trecut.
• Starile resursa pe care le ancoram pentru diverse situatii ar trebui sa fie stari active (indiferenta nu e o stare activa).
• Atunci cand cream o ancora modificam calitatea senzoriala a experientei.
• Ancorele nu apeleaza imaginile vizuale dintr-o anumita situatie (amintire) ci pe starile corporale din momentele respective.

• Pentru ca mintea sa gandeasca intr-un anumit mod, ii este necesara o anumita stare (o stare de sistem).
• Gandirea pozitiva nu functioneaza decat daca folosesti si submodalitati aferente (pozitia corpului, ritmul respiratiei, modul in care ne simtim in corp).

• Agitatia interna este un rezultat al raspunsului spontan al submodalitatilor proprii. (ex: cand esti anxios intr-o relatie pentru ca nu ai vazut nicio relatie pe termen lung care sa fie functionala iar tu nu stii sa ai asa ceva)

• Time management-ul bun nu se refera la timp, ci la stare – starea din care sa produci toate rezultatele pe care ti le doresti.

• Cand intrebam “de ce?” punem interlocutorul intr-o stare de creativitate legata de problema. El va cauta explicatii pentru ceea ce se intampla, dar acest lucru nu reflect realitatea lui subiectiva (care este singura reala). Intrebarea potrivita in aceste cazuri este CUM, nu “de ce?”
• Cand vrem sa cream motivatie, trebuie sa “halucinam” J in capul nostru beneficiile obtinerii obiectivului respectiv.
• Atunci cand raspundem la un “de ce” venit catre noi (sau din noi) oprim de fapt procesul de invatare. Ideea e sa invatam sa stam fara raspunsuri calmi si ne-agitati, nu sa ne autohipnotizam cu raspunsurile pe care le obtinem.
• Atunci cand vrem sa atingem un obiectiv trebuie sa simtim ca noi, ce atingem obiectivul, suntem aceeasi persoana cu noi de acum. Trebuie ca noi cei din T1 sa ne identificam cu cei din T0 (de acum). Daca aceasta identificare nu se poate efectua, nici nu vom face activitatile necesare pentru atingerea obiectivului.

• Cel mai important lucru pe care putem sa il facem pentru imbunatatirea comunicarii este sa ne dezobisnuim sa ne bazam pe cuvinte. Cuvintele ne dau siguranta insa nu ne dau informatiile cele mai relevante sau adevarate.

• In acest sens este important sa sesizam procesul din limbaj, nu continutul limbajului.
• Ca sa rezolvam o problema putem fie sa adresam cauza, fie putem face actiuni ce faciliteaza solutia fara a adresa cauza.
• Schimbarea istoriei personale reprezinta aducerea de resurse in trecut pentru a modifica un comportament prezent. In acest caz important este sa schimbi calitatea raportarii la experientele neplacute din trecut NU sa stergi/elimini amintirea experientei negative.
• Inlaturarea durerii nu este solutia corecta, ci adunarea resurselor cu care sa gestionam/acceptam/integram durerea.
• Nu mereu trebuie sa facem mai mult! De cele mai multe ori trebuie sa facem lucrurile mai simplu.
• Important este sa facem diferenta intre prejudecati si concepte. Pentru asta e util sa ne uitam la realitate asa cum se desfasoara, nu cum credem noi ca se intampla.
• trasatura definitorie a persoanelor echilibrate este faptul ca fac bine fata paradoxurilor si anume ca pe de-o parte isi stabilesc obiective si isi proiecteaza viitorul iar pe de alta parte trebuie sa faca fata necunoscutului si lucrurilor care se petrec oricum in viata lor.