Rezumate si idei principale - 7 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (3)
1.
Dragostea
Unidirectionala
Este inclinarea de a ne indragosti
sau de a fi atrasi de persoane care sunt indisponibile emotional, corolarul
fiind ca si noi suntem in mod repetitiv indisponibili pentru persoane care sunt
interesate de noi. In aceasta situatie ambivalenta fata de dragoste se
manifesta prin impartirea persoanelor in extreme: atractive si
neatractive. Mai simplu de exprimat este
ca suntem atrasi de persoane care ne resping si ii respingem la randul nostru
pe cei care sunt atrasi de noi.
Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Ideal ar fi sa observam ca aceeasi
cantitate de energie pe care o investim in atragarea persoanelor indisponibile
o cheltuim si in evitarea persoanelor disponibile.
Ideea principala este sa reflectam
asupra relatiilor pe care le avem folosind urmatoarul mod de gandire “ceea ce
simt/spun/vreau este doar jumatate din poveste; cealalta jumatate se afla in
consecintele a ceea ce fac”. Deci daca credem ca ne dorim o relatie dar urmarim
pe cineva care nu pare sa raspunda ar fi bine sa ne mai gandim odata: daca atiunile
noastre rezulta in a il impinge si mai departe concluzia este ca nu vrem de
fapt o relatie. Poate ca ne dorim sa vrem sa avem o relatie. La fel, daca ne
gandim ca dam cuiva o sansa daca il sarutam/ne culcam cu el chiar daca nu avem
chef, o idee buna ar fi sa ne gandim la cum ne vom simti dupa.
Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Aceasta faza implica intotdeauna
constientizarea a ceea ce ne dorim cu adevarat de la un partener si de la o
relatie – care este nevoie de baza sau “bottom line”. In cazul persoanelor care
sunt atrase doar de persoane indisponibile, acest lucru inseamna sa accepte
faptul ca vor putea avea o relatie doar cu acei oameni pe care i-au respins sau
pe care nici macar nu i-au observat inainte. In plus, cu cat asteapta mai mult,
cu atat mai imperfecti vor fi potentialii parteneri, si cu atat mai ambivalenti
se vor simti in fiecare situatie/relatie.
Intelegand faptul ca ambivalenta
este o stare naturala si care nu va disparea niciodata, ne oprim din a cauta
motive sa plecam dintr-o relatie si incepem sa cautam motive pentru care sa
ramanem.
Multi dintre noi ne gandim ca vom
fi capabili sa ne luam un angajament pe termen lung (casatorie sau oricum l-am
defini si cum s-ar traduce pentru fiecare din noi) doar cand intalnim “persoana
potrivita”. Ideea este ca, cel putin in cazul Iubirii Unidirectionale, nu putem
sa ne rezolvam ambivalenta decat dupa ce
ne luam angajamentul. Acest lucru se intampla deoarece atata timp cat ne gandim
ca exista posibilitatea iesirii din relatie, nu avem niciun motiv sa ne
acceptam ambivalenta.
Mai simplu si cu exemple: daca iubitul e prea scund pe
urmatorul o sa il alegem mai inalt, daca e prea pasiv o sa cautam pe cineva mai
asertiv, daca e prea plictisitor o sa cautam pe cineva mai antrenant…si tot
asa…. Pe de alta parte, daca ne dam seama ca va trebui sa traim cu aceasta
persoana imperfecta, vom depune mai multe eforturi sa ii acceptam, intelegem si
integram limitarile in viata noastra.
Dus mai departe ca si exemplu
pentru alte situatii, multi ne chinuim cu indecizia legata de cariera
profesionala sau oferte de joburi pentru ca ne gandim ca exista o decizie
corecta si una gresita. Acest lucru este de cele mai multe ori fals. O situatie
in care decizia este foarte dificila poate indica de fapt ca nu exista o decizie buna si una
gresita. Depinde de noi nu sa alegem varianta buna, ci, dupa ce am ales (orice
am fi ales) sa avem grija sa ne comportam de natura sa sprijinim decizia deja
facuta.
Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In multe relatii, un partener se
afla intr-o nevoie constanta de apropiere si intimitate iar celalalt vrea sa
petreaca timp si in alte parti si in consecinta se simte vinovat si obligat.
Dinamica asta se perpetueaza atata timp cat fiecare se asteapta ca celalalt sa
se schimbe.
Daca cel “in nevoie” ii spune
celuilalt sa petreaca mai putin timp cu prietenii si mai mult timp cu el,
singurul lucru pe care il va obtine va fi ca celalalt sa sa se simta si mai
obligat si mai vinovat si in consecinta sa vrea sa se indeparteze si mai
mult. La fel, daca cel care vrea sa
“scape” ii spune celuilalt sa fie mai independent si sa faca mai multe lucruri
singur, ii intareste sentimentele si senzatiile ca nu vrea sa se afle langa
el/ea si il/o va face sa isi doreasca apropierea si mai mult.
Este necesar in acest caz sa fim
constienti de propriul conflict intern referitor la intimitate – propria nevoie
de “impreuna” si de “separat”, pentru ca in felul asta ne putem schimba din
interior, schimband astfel si relatia si dinamica ei.
2.
Dragostea
in Triunghi
Motivul pentru care unele cupluri
ajung in relatii de acest gen este evident…tot evitarea situatiei de a isi
recunoaste si gestiona ambivalenta. Orice “tinta externa” chit ca este o
persoana (amant, mama, prieten foarte bun) sau o activitate (golf, ski, inot,
lectura etc) furnizeaza un motiv exern de vina, care distrage atentia de la
ambivalenta interna proprie referitoare la partener.
Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Daca nu obtinem ce vrem de la
partener, acesta devine “partenerul rau” si altcineva, real sau potential, ia
temporar locul de “partenerul bun”. Prin acest fenomen, orice triunghi
relational uman are 2 caracteristici de baza: diviziune – prin care ne impartim
propria iubire in doua, si rivalitate – prin care concuram cu o a treia parte
pentru iubirea partenerului.
Multe persoane nu constientizeaza
ca isi impart iubirea in 2 ca urmare a ambivalentei pe care o simt fata de
partener (cei care divid). Se gandesc ca pur si simplu se indragostesc de o
alta persoana si pe urma rationalizeaza: in prima relatie eram prea tanar si nu
stiam ce vroiam, in a doua partenerul si-a pierdut interesul fata de relatia
sexuala, in a treia eram doar in recuperare dupa a doua si tot asa….
Desi consecintele pentru “rivali”
sunt la fel de dureroase, pentru ei este mai simplu sa nege faptul ca au un rol
in triunghiul relatiei. Daca partenerul are o aventura, doar nu l-ai pus tu o
sa aiba. Aceste persoane evita ambivalenta in 2 moduri: primul – daca eviti sa
constientizezi ca a avut o aventura – eviti sa vezi ceva negativ despre el (si
anume ca e cineva care ar minti, trada si ascunde toate astea) ; si al doilea –
eviti sentimentele puternice de gelozie, respingere, abandon.
In cazul in care celalalta parte a
triunghiului este formata dintr-o activitate sau o persoana fara interes
sexual, existenta ei este necesara satisfacerii nevoilor emotionale pe care
partenerul nu le satisface. In aceasta situatie punctul de start e reprezentat
de constientizarea faptului ca relatia primara este cea cu partenerul nu cu
activitatea sau cu prietenii/familia.
Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Exista cateva tipuri de
ambivalenta care ii pun pe oameni in risc de a se afla in acest gen de relatii.
Acestea nu sunt cauzele reale ale triangularii ci mai degraba ceea ce ei percep
sau experimenteaza ca si cauza. Important de tinut minte este ca aceasta cauza este de fapt refuzul de a
tolera ambivalenta, nu continutul efectiv al ambivalentei. Familiarizarea
cu aceste tipologii insa pot fi de folos in a intelege ce sentimente si ganduri
trebuie sa cuprinda in cadrul relatiei lor.
a.
Lipsa sau
pierderea interesului sexual – care nu este o problema in sine decat daca
nu intelegem de unde anume vine. O situatie foarte des intalnita este cand unul
din parinti il paraseste pe celalalt, iar copilul ramas cu parintele parasit
isi reprima furia si tristetea fata de parintele care a plecat pana cand devine
un adult ce replica aceste comportament in relatiile pe care le are si el.
b.
Sindromul
“somnului de dupa amiaza” – cand suntem constant tratati ca niste copii de
partener care pare intotdeauna ca stie mai bine ce e bine pentru noi si faptul
ca nu facem nimic bine. Atunci cand nu suntem in stare sa exprimam dezacordul
fata de cineva care ne trateaza condescent ne cream predispozitia de a actiona
din furie si de a intra intr-un triunghi ca sa scapam de aceasta stare
conflictuala interna.
c.
Diviziunea
masculin-feminin – cand femeia simte ca partenerul este un pres de picioare
submisiv si pasiv, iar barbatul site ca partenera lui este o amazoana agresiva
sau prea placida.
d. Partenerul pietrificat – se refera la
un partener incremenit intr-o stare de nedezvoltare. De vreme ce schimbare,
provocarile si chiar crizele nu pot fi evitate in timpul vietii, dezvoltarea
personala este esentiala in orice relatie de lunga durata. In relatiile de
succes, ambii parteneri se ridica la nivelul provocarii si cresc separat, si in
consecinta impreuna.
Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest tipar rezolvarea e foarte
punctuala.
Daca simti ca ti-ai pierdut
interesul sexual concentreaza-te pe ceea ce gasesti atragator la partener nu pe
ceea ce ti se pare respingator. Daca ai renuntat la sexualitate proprie,
incearca sa o redescoperi insa pentru tine insati nu pentru celalalt.
Daca pana acum ti-a fost teama sa
ii spui partenerului sa inceteze sa iti spuna mereu ce sa faci si unde ai
gresit si ai ajuns sa fugi intr-o aventura, comporta-te matur, recunoaste ca ai
facut o greseala dar ca in continuare ai dreptul sa fii tratat ca un adult.
Daca esti o femeie care se plange
mereu ca trebuie sa aiba grija de barbatul cu care este pentru ca se poarta ca
un copil, nu mai juca rolul de mama.
Daca senzatia ta este ca ti-ai
“depasit” partenerul ia in considerare faptul ca s-ar putea sa nu iti cunosti
asa bine partenerul.
3.
Dragostea
Interzisa
Este acel tipar in care dragostea
nu poate fi materializata.
Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Atractia puternica a Dragostei
Interzise implica intotdeauna o rebeliune adolescentina. In adolescenta ne
incepem sexualitate adulta cu amenintarea implicita a faptului ca ne separam si
de copilarie si de parinti, desi nu suntem inca total pregatiti pentru asta. In acest tipar de dragoste, pasul 1 necesita
constientizarea faptului ca este propria noastra rebeliune – constienta sau
inconstienta – si nu conexiunea cu cealalta persoana cea care alimenteaza
pasiunea.
Unul din motivele pentru care
acest pas este dificil de facut e si pentru ca vedem obstacolul ca extern si
obiectiv in loc sa il vedem ca un element creat de perceptia noastra si
retinerea de a legitimiza relatia.
Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Cu totii ne amintim acel moment in
care am constientizat nu neaparat ca nu mai suntem sub supravegherea parintilor
cat necesitatea crearii unui sistem de supraveghere a noastra insine. Acest
moment este cel care reprezinta adevarata libertate. Nu eliberarea de ceva ci
libertatea a ceva, a alegerilor, care reprezinta conditia capacitatii noastre
de auto-supraveghere.
Acest lucru sta la baza pasului 2,
in care fiecre trebuie sa faca o alegere si sa traiasca cu consecintele
acesteia. Ideea este sa ne construim o structura psihologica ce evolueaza si a
carei misiune este sa contina si sa inlocuiasca adolescentul rebel.
Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest pas spunem “da” relatiei
prin intelegerea faptului ca iubirea interzisa nu este de fapt interzisa. Ne acceptam relatia ca ceea ce este, asa cum
este si ne oprim din dorinta de a sari peste un gard care nu este invizibil, ci
inexistent.
Comments
Post a Comment