Translate

luni, 9 noiembrie 2015

Rezumate si idei principale - 7 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (3)

1.    Dragostea Unidirectionala
Este inclinarea de a ne indragosti sau de a fi atrasi de persoane care sunt indisponibile emotional, corolarul fiind ca si noi suntem in mod repetitiv indisponibili pentru persoane care sunt interesate de noi. In aceasta situatie ambivalenta fata de dragoste se manifesta prin impartirea persoanelor in extreme: atractive si neatractive.  Mai simplu de exprimat este ca suntem atrasi de persoane care ne resping si ii respingem la randul nostru pe cei care sunt atrasi de noi.


Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Ideal ar fi sa observam ca aceeasi cantitate de energie pe care o investim in atragarea persoanelor indisponibile o cheltuim si in evitarea persoanelor disponibile.

Ideea principala este sa reflectam asupra relatiilor pe care le avem folosind urmatoarul mod de gandire “ceea ce simt/spun/vreau este doar jumatate din poveste; cealalta jumatate se afla in consecintele a ceea ce fac”. Deci daca credem ca ne dorim o relatie dar urmarim pe cineva care nu pare sa raspunda ar fi bine sa ne mai gandim odata: daca atiunile noastre rezulta in a il impinge si mai departe concluzia este ca nu vrem de fapt o relatie. Poate ca ne dorim sa vrem sa avem o relatie. La fel, daca ne gandim ca dam cuiva o sansa daca il sarutam/ne culcam cu el chiar daca nu avem chef, o idee buna ar fi sa ne gandim la cum ne vom simti dupa.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Aceasta faza implica intotdeauna constientizarea a ceea ce ne dorim cu adevarat de la un partener si de la o relatie – care este nevoie de baza sau “bottom line”. In cazul persoanelor care sunt atrase doar de persoane indisponibile, acest lucru inseamna sa accepte faptul ca vor putea avea o relatie doar cu acei oameni pe care i-au respins sau pe care nici macar nu i-au observat inainte. In plus, cu cat asteapta mai mult, cu atat mai imperfecti vor fi potentialii parteneri, si cu atat mai ambivalenti se vor simti in fiecare situatie/relatie.

Intelegand faptul ca ambivalenta este o stare naturala si care nu va disparea niciodata, ne oprim din a cauta motive sa plecam dintr-o relatie si incepem sa cautam motive pentru care sa ramanem.

Multi dintre noi ne gandim ca vom fi capabili sa ne luam un angajament pe termen lung (casatorie sau oricum l-am defini si cum s-ar traduce pentru fiecare din noi) doar cand intalnim “persoana potrivita”. Ideea este ca, cel putin in cazul Iubirii Unidirectionale, nu putem sa ne rezolvam ambivalenta decat dupa ce ne luam angajamentul. Acest lucru se intampla deoarece atata timp cat ne gandim ca exista posibilitatea iesirii din relatie, nu avem niciun motiv sa ne acceptam ambivalenta. 
Mai simplu si cu exemple: daca iubitul e prea scund pe urmatorul o sa il alegem mai inalt, daca e prea pasiv o sa cautam pe cineva mai asertiv, daca e prea plictisitor o sa cautam pe cineva mai antrenant…si tot asa…. Pe de alta parte, daca ne dam seama ca va trebui sa traim cu aceasta persoana imperfecta, vom depune mai multe eforturi sa ii acceptam, intelegem si integram limitarile in viata noastra.

Dus mai departe ca si exemplu pentru alte situatii, multi ne chinuim cu indecizia legata de cariera profesionala sau oferte de joburi pentru ca ne gandim ca exista o decizie corecta si una gresita. Acest lucru este de cele mai multe ori fals. O situatie in care decizia este foarte dificila poate indica de fapt ca nu exista o decizie buna si una gresita. Depinde de noi nu sa alegem varianta buna, ci, dupa ce am ales (orice am fi ales) sa avem grija sa ne comportam de natura sa sprijinim decizia deja facuta.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In multe relatii, un partener se afla intr-o nevoie constanta de apropiere si intimitate iar celalalt vrea sa petreaca timp si in alte parti si in consecinta se simte vinovat si obligat. Dinamica asta se perpetueaza atata timp cat fiecare se asteapta ca celalalt sa se schimbe.
Daca cel “in nevoie” ii spune celuilalt sa petreaca mai putin timp cu prietenii si mai mult timp cu el, singurul lucru pe care il va obtine va fi ca celalalt sa sa se simta si mai obligat si mai vinovat si in consecinta sa vrea sa se indeparteze si mai mult.  La fel, daca cel care vrea sa “scape” ii spune celuilalt sa fie mai independent si sa faca mai multe lucruri singur, ii intareste sentimentele si senzatiile ca nu vrea sa se afle langa el/ea si il/o va face sa isi doreasca apropierea si mai mult.

Este necesar in acest caz sa fim constienti de propriul conflict intern referitor la intimitate – propria nevoie de “impreuna” si de “separat”, pentru ca in felul asta ne putem schimba din interior, schimband astfel si relatia si dinamica ei.

2.    Dragostea in Triunghi
Motivul pentru care unele cupluri ajung in relatii de acest gen este evident…tot evitarea situatiei de a isi recunoaste si gestiona ambivalenta. Orice “tinta externa” chit ca este o persoana (amant, mama, prieten foarte bun) sau o activitate (golf, ski, inot, lectura etc) furnizeaza un motiv exern de vina, care distrage atentia de la ambivalenta interna proprie referitoare la partener.

                                 

Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Daca nu obtinem ce vrem de la partener, acesta devine “partenerul rau” si altcineva, real sau potential, ia temporar locul de “partenerul bun”. Prin acest fenomen, orice triunghi relational uman are 2 caracteristici de baza: diviziune – prin care ne impartim propria iubire in doua, si rivalitate – prin care concuram cu o a treia parte pentru iubirea partenerului.

Multe persoane nu constientizeaza ca isi impart iubirea in 2 ca urmare a ambivalentei pe care o simt fata de partener (cei care divid). Se gandesc ca pur si simplu se indragostesc de o alta persoana si pe urma rationalizeaza: in prima relatie eram prea tanar si nu stiam ce vroiam, in a doua partenerul si-a pierdut interesul fata de relatia sexuala, in a treia eram doar in recuperare dupa a doua si tot asa….

Desi consecintele pentru “rivali” sunt la fel de dureroase, pentru ei este mai simplu sa nege faptul ca au un rol in triunghiul relatiei. Daca partenerul are o aventura, doar nu l-ai pus tu o sa aiba. Aceste persoane evita ambivalenta in 2 moduri: primul – daca eviti sa constientizezi ca a avut o aventura – eviti sa vezi ceva negativ despre el (si anume ca e cineva care ar minti, trada si ascunde toate astea) ; si al doilea – eviti sentimentele puternice de gelozie, respingere, abandon.

In cazul in care celalalta parte a triunghiului este formata dintr-o activitate sau o persoana fara interes sexual, existenta ei este necesara satisfacerii nevoilor emotionale pe care partenerul nu le satisface. In aceasta situatie punctul de start e reprezentat de constientizarea faptului ca relatia primara este cea cu partenerul nu cu activitatea sau cu prietenii/familia.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Exista cateva tipuri de ambivalenta care ii pun pe oameni in risc de a se afla in acest gen de relatii. Acestea nu sunt cauzele reale ale triangularii ci mai degraba ceea ce ei percep sau experimenteaza ca si cauza. Important de tinut minte este ca aceasta cauza este de fapt refuzul de a tolera ambivalenta, nu continutul efectiv al ambivalentei. Familiarizarea cu aceste tipologii insa pot fi de folos in a intelege ce sentimente si ganduri trebuie sa cuprinda in cadrul relatiei lor.

a.       Lipsa sau pierderea interesului sexual – care nu este o problema in sine decat daca nu intelegem de unde anume vine. O situatie foarte des intalnita este cand unul din parinti il paraseste pe celalalt, iar copilul ramas cu parintele parasit isi reprima furia si tristetea fata de parintele care a plecat pana cand devine un adult ce replica aceste comportament in relatiile pe care le are si el.
b.      Sindromul “somnului de dupa amiaza” – cand suntem constant tratati ca niste copii de partener care pare intotdeauna ca stie mai bine ce e bine pentru noi si faptul ca nu facem nimic bine. Atunci cand nu suntem in stare sa exprimam dezacordul fata de cineva care ne trateaza condescent ne cream predispozitia de a actiona din furie si de a intra intr-un triunghi ca sa scapam de aceasta stare conflictuala interna.
c.       Diviziunea masculin-feminin – cand femeia simte ca partenerul este un pres de picioare submisiv si pasiv, iar barbatul site ca partenera lui este o amazoana agresiva sau prea placida.
d.      Partenerul pietrificat – se refera la un partener incremenit intr-o stare de nedezvoltare. De vreme ce schimbare, provocarile si chiar crizele nu pot fi evitate in timpul vietii, dezvoltarea personala este esentiala in orice relatie de lunga durata. In relatiile de succes, ambii parteneri se ridica la nivelul provocarii si cresc separat, si in consecinta impreuna.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest tipar rezolvarea e foarte punctuala.
Daca simti ca ti-ai pierdut interesul sexual concentreaza-te pe ceea ce gasesti atragator la partener nu pe ceea ce ti se pare respingator. Daca ai renuntat la sexualitate proprie, incearca sa o redescoperi insa pentru tine insati nu pentru celalalt.
Daca pana acum ti-a fost teama sa ii spui partenerului sa inceteze sa iti spuna mereu ce sa faci si unde ai gresit si ai ajuns sa fugi intr-o aventura, comporta-te matur, recunoaste ca ai facut o greseala dar ca in continuare ai dreptul sa fii tratat ca un adult.
Daca esti o femeie care se plange mereu ca trebuie sa aiba grija de barbatul cu care este pentru ca se poarta ca un copil, nu mai juca rolul de mama.
Daca senzatia ta este ca ti-ai “depasit” partenerul ia in considerare faptul ca s-ar putea sa nu iti cunosti asa bine partenerul.

3.    Dragostea Interzisa
Este acel tipar in care dragostea nu poate fi materializata.



Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
Atractia puternica a Dragostei Interzise implica intotdeauna o rebeliune adolescentina. In adolescenta ne incepem sexualitate adulta cu amenintarea implicita a faptului ca ne separam si de copilarie si de parinti, desi nu suntem inca total pregatiti pentru asta.  In acest tipar de dragoste, pasul 1 necesita constientizarea faptului ca este propria noastra rebeliune – constienta sau inconstienta – si nu conexiunea cu cealalta persoana cea care alimenteaza pasiunea.
Unul din motivele pentru care acest pas este dificil de facut e si pentru ca vedem obstacolul ca extern si obiectiv in loc sa il vedem ca un element creat de perceptia noastra si retinerea de a legitimiza relatia.

Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Cu totii ne amintim acel moment in care am constientizat nu neaparat ca nu mai suntem sub supravegherea parintilor cat necesitatea crearii unui sistem de supraveghere a noastra insine. Acest moment este cel care reprezinta adevarata libertate. Nu eliberarea de ceva ci libertatea a ceva, a alegerilor, care reprezinta conditia capacitatii noastre de auto-supraveghere.
Acest lucru sta la baza pasului 2, in care fiecre trebuie sa faca o alegere si sa traiasca cu consecintele acesteia. Ideea este sa ne construim o structura psihologica ce evolueaza si a carei misiune este sa contina si sa inlocuiasca adolescentul rebel.

Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
In acest pas spunem “da” relatiei prin intelegerea faptului ca iubirea interzisa nu este de fapt interzisa.  Ne acceptam relatia ca ceea ce este, asa cum este si ne oprim din dorinta de a sari peste un gard care nu este invizibil, ci inexistent. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu