Translate

luni, 7 martie 2016

Rezumate si idei principale - 9 - Alon Gratch - Daca dragostea ar gandi (5)

7. Dragostea androgina

Inainte de miscarea de emancipare feminina, razboiul intre sexe se dadea prin roluri foarte rigid si clar definite. Cand o relatie sau o casnicie era in impas, era deseori din cauza ca cuplul era polarizat in stereotipurile vechi si cunoscute ale celor 2 genuri. Barbatul era logic si lipsit de sentimente, interesat doar de filme de actiune, sex, masini si sporturi. Femeile erau emotionale si sensibile cu interese in comediile romantice, opera, carti si barfa.

In cuplurile "hermafrodite" – care in mod teoretic ar trebui sa fie ideale din moment ce fiecare partener are ce e mai bune din ambele lumi – barbatul este sensibil si deschis in timp ce femeia este puternica si asertiva. In aceste relatii, barbatul se indragosteste de o femeie pe care o percepe puternica, independenta si pe care o poate respecta, iar femeia se indragosteste de un barbat pe care il percepe ca pe o persoana care ii poate oferi sprijin emotional si cu care poate avea o conexiune.


Hermes si Afrodita - stereotipurile clasice de femeie si barbat

In situatiile in care aceste cupluri ajung la terapie, este din cauza ca nu au fost atenti ce si-au dorit. “Spune-I sa fie mai feminina” ii solicita barbatul terapeutului. “Spune-I sa se poarte ca un barbat” latra femeia.

Cand cuplurile sunt polarizate in jurul unor roluri de gen, singura speranta este sa gaseasca terenul de mijloc. Aceasta polarizare nu este o problema doar pentru cupluri ci si pentru persoane care sunt singure. Inabilitatea persoanelor singure de a isi accepta ambivalenta vis-à-vis de celalalt sex este unul din cele mai importante motive pentru care au dificultati in a intalni persoana potrivita.

Este important sa sesizam diferenta dintre a fi submisiv si a fi receptiv. Adevarul este ca, barbatii vor sa fie cu femei de succes, inteligente si frumoase – partial pentru propriul ego, partial pentru ca le place dialogul cu ele – insa nu le place sa fie cu femei care concureaza cu ei sau ii intimideaza. 
Problema cu multe femei prinse in acest tipar este ca datorita propriei lor “identificari masculine” nu vor sa accepte asertivitatea masculina la partenerii lor. Vor sa domine mai degraba decat sa se supuna. Opusul, de asemenea, este de multe ori intalnit in cazurile in care femeile cauta sa fie conduse in mod pasiv decat sa fie un partener egal, ceea ce pune o presiune imensa pe barbati obligandu-i sa isi nege vulnerabilitatea umana.

Pasul 1 – Recunoasterea tiparului
De ce e dificila recunoasterea tiparului pentru cuplurile care sunt polarizate invers din punct de vedere al genului? (ea – puternic masculina, asertiva, high-achiever, el – easy going, fara ambitii majore, sensibil emotional) In primul rand tocmai datorita polarizarii inverse, isi atribuie dificultatile din relatie mai degraba personalitatii decat diferentelor de gen. Problemele apar cand cei doi ajung sa se cunoasca mai bine si incep sa aiba senzatia ca sunt incompatibili. Un alt motiv ar fi ca partenerii considera “politically incorrect” sa discute despre diferentele importante din perspectiva genului pe care il reprezinta (sexul).
Din perspectiva arhetipului contemporan de femeie singura, lumea barbatilor pare sa fie impartita intre “baieti rai” si “pampalai” (original: bullies, wimps). Acum, daca vrem sa perpetuam acest tipar, sustinem credinta ca barbatii chiar exista doar in aceste 2 varietati. 


Ca sa fim complet sinceri, exista ceva adevar in aceasta perceptie, din moment ce anumiti barbati sunt mai gresivi decat altii, si deseori barbatii “de treaba” (original: nice guys) nu sunt suficient de asertivi sau ambitiosi. Exista totusi si o zona de mijloc mai echilibrata, unde multi barbati de succes si sensibili traiesc intr-o armonie relativa. Femeile care insa nu se afla ele insele intr-o astfel de zona, sunt incapabile sa remarce acest lucru la barbatii pe care ii intalnesc. 
Asta ne duce de la pasul 1 la pasul 2 unde in loc sa ne examinam partenerul, ne examinam pe noi insine.
Pasul 2 – Intelegerea ambivalentei
Dragostea Androgina reprezinta situatia in care suntem atrasi de o trasatura sterotipica feminina sau masculina si intram intr-o relatie fie traditional sau invers traditional stereotipica. Pasul 2 al acestui proces il reprezinta propria noastra identificare intr-un anumit gen.
De obicei ce ne atrage la inceput este ceea ce ajunge sa ne scoata din minti mai tarziu. Aceasta lipsa de echilibru simetrica – mergand de la o extrema la alta – este ceea ce ne arata ca suntem prinsi intr-un tipar.


Situatiile cele mai des intalnite sunt cele ale femeilor care se identifica mai mult cu latura masculina – agresive, ambitioase, nepasatoare si destul de naïve din punct de vedere emotional. Problema este ca manifestandu-se astfel indeparteaza chiar barbatii de care sunt atrase pentru ca acestia nu isi doresc un competitor. Isi doresc macar iluzia ca sunt in locul soferului. In cazul in care incearca sa fie cu barbati mai sensibili, nu tolereaza slabiciunea acestora, iar cand intra in relatii cu barbati de tip “bully” nu isi suporta propria slabiciune.
De obicei acest gen de comportament vine din trairea copilariei intr-o familie in care aceste femei si-au vazut mamele ca fiind slabe, demne de mila, autovictimizandu-se, dependente de sotii lor, si si-au privit tatii cu admiratie vazandu-i puternici, independenti si distractivi. Din aceasta cauza nu pot sustine relatii cu cei pe care ii considera “bullies” pentru ca in acestea s-ar simti ca mamele lor, si nici cu “pampalai” pentru ca pe acestia i-ar vedea in rolul mamei din copilarie.
Din cauza respingerii mamei ca model, femeile sunt deseori ambivalente la adresa barbatilor – temandu-se de propria lor slabiciune, nu pot accepta masculinitatea sau puterea acestora. Odata ce inteleg insa ca aceasta stereotipizare este doar o proiectie a integrarii deficitare a propriilor lor identitati masculine si feminine, femeile se pot concentra in mod real pe a isi da seama daca le place barbatul cu care sunt, indiferent de stereotipul de gen pe care il reprezinta.
Din perspectiva barbatilor situatia sta aproximativ la fel. In copilarie au crescut cu un tata cu care, dintr-un motiv sau altul, nu s-au putut identifica – chit ca era fizic/emotional absent, prea intimidant, prea retras sau pasiv, lasand toata aria de influentare in responsabilitatea mamei.
Acest tipar reprezinta una din cele mai mari piedici in calea relatiilor functionale, si in acelasi timp una din problemele cel mai adesea trecute cu vederea.
Pasul 3 – Rezolvarea ambivalentei
Aici tot ce avem de facut este sa luam cele 2 ingrediente pe care le avem cu totii – masculinitatea si feminitatea – si sa le reamestecam pana cand pot sa coexiste mai armonios. Practic vorbim aici despre integrarea “bully”-ului si “wimp”-ului interior, indiferent ca suntem femei sau barbati.

Cele 2 laturi integrate :) 
E una pentru o femeie sa inteleaga la nivel intelectual ca daca devine mai feminina – emotionala, vulernabila, sensibila si receptiva – nu inseamna ca automat devine la fel de  inefeicienta si patetica precum o vede pe mama ei. E cu totul altceva sa stie ce anume trebuie sa faca in mod real pentru a deveni mai feminina.
Majoritatea femeilor care se identifica in tiparul masculin, in incercarea lor de a deveni mai feminine isi propun sa lucreze la emotiile lor, iau cursuri despre feminitate, isi programeaza sesiuni de feedback cu prietenii etc. Problema rezida insa in faptul ca toate aceste actiuni sunt prin ele insele tipic masculine. Sunt actiuni ce reprezinta o continuare a apararii acestor femei in fata ideii de a nu face nimic, de a fi pur si simplu (just be), pentru ca aceste lucruri sunt echivalate in viziunea lor cu incompetenta, slaba valoare si autosuficienta  mamelor lor.
Dupa cum am vazut deja, incercarea de a lucra la relatii prin a cere partenerului sa se schimbe este un joc in care pierdem de fiecare data. Deci in loc sa ne asteptam sa vedem partenerul integrandu-si laturile masculin-feminine o idee buna ar fi sa incercam noi insine sa facem asta.  
Doar cand incepem sa mergem pe drumul integrarii – indiferent cat de lung sau incet ar fi – suntem capabili sa vedem ca si partenerul nostru este pe un drum paralel. Desi nu am incercat sa il influentam, am facut-o oricum in mod inconstient, prin eliberarea sa din dinamica anterioara in care noi cumulam un aspect in totalitate, nelasandu-i spatiu decat pentru un singur aspect.
Pasul 3 presupune sa acceptam totul – “baiat rau” si “pampalau” in acelasi timp – in noi insine si in partenerul nostru. Presupune de multe ori sa facem lucruri noi, nefamiliare sau chiar sa NU facem lucruri cu care suntem extrem de obisnuiti.
Important de constientizat este totusi faptul ca, desi cu totii avem atat trasaturi feminine cat si masculine, nu avem cum sa obtinem (si nici nu e indicat sa incercam asta) un echilibru perfect. Desi, psihologic vorbind, barbatii si femeile sunt fundamentl mai similari decat diferiti, vor fi intotdeauna diferente psihologice intre cele 2 sexe, cat si o senzatie subiectiva a diferentelor. Deci, desi integrarea este un scop nobil, nu e sanatos sa traim cu impresia ca ne putem depasi complet propriul gen.
Cateva dintre actiunile pe care le putem face ca sa integram propriile identificari de gen numara:
  •         Schimbarea unor comportamente exterioare in stilul “fake it till you make it” ne poate ajuta sa declansam si o schimbare interna.
  •          Pentru femeile ce se identifica puternic cu partea masculina - dezvoltarea unor relatii de prietenie cu femei ce au un echilibru mai bun in propria lor identificare de gen
  •         Pentru barbatii ce se identifica puternic cu partea masculina – pot incepe sa desfasoare activitati ce sunt asimilate stereotipului feminin dar pe care se vad facandu-le (discutarea relatiilor, gatit, etc)
  •          Pentru femeile ce se identifica puternic cu partea feminina – extinderea orizonturilor prin adoptarea unui interes pentru finante, politica, sport, cultura;  intarirea stimei de sine prin desfasurarea unor activitati tipic masculine – reparatii prin casa, discutat despre obtinerea unei mariri de salariu etc
  •         Pentru barbatii ce se identifica puternic cu partea feminina – cautarea unor influente masculine pozitive pe care nu le-au avut in copilarie.

 Si in final, dupa 7 tipare negative.....

Cand dragostea functioneaza

Discutand despre atatea disfunctionalitati si tipare nocive, pare usor sa credem ca nu exista relatii functionale si fericite. E destul de dificil sa enumeram trasaturile unei relatii mature, sanatoase, mai ales cand toata beletristica si cinematografia ne arata mai degraba povesti de dragoste patologice.
In mod evident o relatie buna este mult mai putin dramatica decata una turbulenta si uneori putem sa o vedem chiar ca plictisitoare. Pe langa asta insa mai sunt cateva trasaturi generale pe care relatiile sanatoase le impartasesc:
  1.         Un anumit grad de idealizare reciproca – prea mult si intram in teritoriul iubirii narcisiste insa prea putin inseamna ca nu e nimic special in relatia noastra. Intr-o relatie de lunga durata idealizarea apare si dispare, insa e important sa existe acolo macar ca si potential, gata sa aprinda din nou scanteia atunci cand e necesar.
  2.        O identificare profunda cu celalalt – ne referim aici la abilitatea de a relationa cu un element fundamental din experienta de viata a partenerului. Acest lucru e cel ce ne face sa simtim ca partenerul ne este cu adevarat “suflet pereche”.
  3.       Un echilibru intre similaritatile si diferentele de personalitate – vorbim aici despre similaritate de baza in filozofia asupra vietii, valori si sensibilitati, pentru ca altfel, prea multa similaritate conduce la plictiseala si nu mai ofera oportunitatea de invatare.
  4.     Abilitatea de comunicare – implica atat discutiile despre sentimentele importante, ganduri si decizii ce afecteaza viata cuplului cat si “palavrageala” despre subiecte minore – politica, mancare, sport sau orice alt subiect.
  5.     Sex – cand vorbim despre relatii de dragoste, sexul (extins la dinamica atractiei, afectiunii si seductiei) este ceea ce face pamantul sa se invarta. Desi in relatiile pe termen lung dorinta sexuala si frecventa activitatilor tinde sa scada, nu se poate vorbi despre o relatie reala fara o componenta sexuala.
  6.     Tolerarea si rezolvarea conflictului – nu e deloc usor sa comunicam sentimente frumoase si placute daramite pe cele dureroase cum ar fi furia si dezamagirea. Cu toate acestea, abilitatea de a gestiona un conflict in mod direct, prin exprimarea sentimentelor negative, cat si dorinta de a il rezolva si de a trece peste pana cand va mai aparea un altul, este esentiala.
  7.      Reguli clare – certurile nu pot fi evitate si in acelasi timp pot fi constructive in facilitarea schimbarii sau in a evidentia diferente importante in prioritati si nevoi. Tocmai de aceasta e necesar sa existe un acord ca anumite comportamente sunt pur si simplu excluse. Acestea pot fi orice de la abuz verbal, sex extramarital pana la violenta.
  8.      Reglarea impulsurilor – ambii parteneri trebuie sa aiba capacitatea de baza de a isi stapani emotiile si a se retine de la actiona din impuls. Daca unul din ei isi pierde cumpatul, celalalt e bine sa isi tina cumpatul pentru a preveni escalarea situatiei.
  9.      Capacitatea proprie de reinventare – in relatiile cu adevarat de lunga durata fiecare partener trebuie sa se iubeasca pe sine suficient de mult  si sa fie indeajuns de motivat in directia dezvoltarii personale incat sa nu devina un simplu satelit al celuilalt. 
  10.      Un proiect comun mai mare decat fiecare individ – Cel mai des acest lucru e identificat cu a avea copii, insa nu e neaparat necesar. Ideea este ca in decursul timpului, partenerii sa se implice in ceva pe care sa il perceapa amandoi ca “maret” – cauza politica, sociala, voluntariat, grija fata de animale etc. Fara asa ceva va exista intotdeauna prea multa presiune “narcisista” prin cererile de bucurie, placere, afectiune care trebuiesc indeplinite de partener.
  11.     O credinta personala de neclintit in valoarea angajamentului luat – Acest lucru ne ajuta sa trecem prin timpurile grele si ne da motivatia sa lucram la relatie. Amandoi partenerii trebuie sa aiba aceasta credinta altfel nu exista niciun motiv pentru care sa nu caute o relatie mai buna la fiecare cativa ani. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu