Living is learning

Ultima perioada de timp mi-a adus in atentie necesitatea de a imi redefini filtrele prin care analizez lumea din jurul meu: prieteni, colaboratori, colegi, proiecte de care ma ocup, planuri de viitor.

Concluzia la care am ajuns dupa cateva luni de furtuna intelectuala e de o simplitate banala:
Daca te definesti prin ce nu stii iti traiesti viata in frustrare si sentimente de ratare. Daca te definesti prin ceea ce stii, traiesti intr-o autosuficienta bolnavicioasa. Cel mai sanatos e sa te definesti prin procesul de invatare!

Observ in jurul meu o obsesie pentru procesul compararii. Altfel spus "ca sa imi pot intelege valoarea mea imi aleg ca punct de referinta pe altcineva care manifesta trasatura pe care eu o evaluez la mine".
E complet gresit! Ceea ce vezi este o manifestare. Trasatura in sine are o multime de nuante si trasaturi complementare pe care nu le sesizezi, pentru ca nu ai parcurs acelasi traseu pentru dobandirea ei, pentru pefectionarea ei, pentru diminuarea ei, pentru manifestarea ei.

Ca sa dau un exemplu din domeniul meu de activitate, intalnesc uneori oameni care mi se par niste vanzatori extraordinari. Prima idee care imi vine in cap este chiar asta "wow...what a salesman!" Automat, gandul urmator este "cat talent are!". Dupa care incep sa ma compar din punctul de vedere al talentului, si evident ca ajung la o concluzie paguboasa pentru propria mea persoana. De ce?! Pentru ca ma evaluez prin prisma unui lucru pe care il consider un dat al altuia.

Odata ce incep sa "sparg"  talentul in pasi mici, lucrurile devin mai simple. Aura de "super salesman" incepe sa se dezintegreze dupa ce iti dai seama ca succesul este o reteta care se invata, si nu un tun pe care il dai pentru ca ai talent. Daca iti propui  sa ai lucruri pe care nu le intelegi, o sa te consumi inutil o viata intreaga si o sa ti se para ca viata e nedreapta doar cu tine.
In loc de asta, poti sa incepi sa identifici elementele constitutive si sa te ocupi de procesul de invatare al lor.

Creierul este un muschi foarte elastic. Pe masura ce il antrenezi, devine capabil sa inteleaga concepte tot mai complexe si mai complicate. Cu totii am inceput cu 1+1, nu cu logaritmii...
Daca iti propui sa devii maine un vanzator exceptional, s-ar putea sa te trezesti la finalul saptamanii ca nu esti mai grozav decat la inceputul ei. Daca insa iti propui sa inveti sa construiesti un pipeline, sa inveti sa prospectezi, sa inveti tehnici de finalizare, sa identifici nevoi, o sa vezi ca lucrurile sunt mai simple.

Orice concept greu de digerat trebuie definit prin suma elementelor care il constituie, altfel o sa ramana o dificultate insurmontabila. Mi-aduc aminte de scena din Karate Kid, cand pustiul spala geamuri fara sa isi dea seama la ce ii foloseste. La final, dupa ce a spalat geamuri si a facut o multime de alte lucruri care pareau fara sens, a reusit sa le imbine pe toate astfel incat nu doar sa devina un karatist foarte bun, ci sa inteleaga si esenta sportului, care nu era forta fizica superioara, ci sinergia corp-minte.

Un crez al meu este "acumularile cantitative duc la salturi calitative". Am mai spus-o si o repet. Daca nu inveti zi de zi, daca nu iti accepti nestiinta si necunoasterea, iti este imposibil sa progresezi.
Nu te bloca in sentimentul de frustrare cand iti dai seama ca nu stii sa faci ceva, si vezi alti oameni in jurul tau facand lucrul respectiv cu usurinta! Nu inseamna ca ei au stiut sa il faca de la inceput, ci ca au invatat sa il faca de mai multa vreme decat tine. Ai rabdare cu tine si nu sari etape in procesul de invatare.

Modul in care eu am reusit sa depasez momentul paralizant in care imi dadeam seama ca nu stiu ceva, este de fapt tot un proces, pe care il repet cu constiinciozitate indiferent de domeniul in care se manifesta necunoasterea:

1.  Imi dau seama ca nu inteleg/nu stiu ceva anume. De obicei se manifesta impreuna cu un sentiment neplacut insa indefinit, ca un fel de "white noise".

2. Constientizez si accept organic faptul ca nu inteleg/nu stiu lucrul respectiv. Acceptarea lui duce la disparita frustrarilor vis-a-vis de el. E ok sa nu stiu! Nu s-a nascut nimeni invatat. Am ajuns in punctul in care am ocazia de a invata ceva nou.

3. Stabilesc daca lucrul respectiv imi este necesar sa il invat sau nu. S-ar putea ca intr-o discutie cu baietii din jurul meu sa ma simt foarte neplacut pentru faptul ca nu o sa recunosc piesele componente ale unui motor de Dacie, insa nu cred ca sentimentul respectiv este suficient cat sa ma motiveze sa ma apuc de invatat mecanica auto. Ideea este sa inveti pentru a evolua, nu pentru a te putea iesi castigator dintr-o comparatie, iar evolutia presupune o analiza profunda a ta si a nevoilor tale proprii.

4. Demontez ceea ce vreau sa invat in elementele care il formeaza si incep sa invat structurat. Vreau sa invat marketing?! Bun. Hai sa invatam despre piata, despre produs, despre pret, despre consumator, despre canale de comunicare, despre campanii de comunicare, despre social media, despre newslettere, despre rata de conversie, despre pozitionare la raft, despre perceptia consumatorului, etc. Daca raman fixat pe "nu stiu marketing" nici nu o sa invat vreodata. Orice drum incepe cu primul pas. Pe urma insa, trebuie perseverenta sa il faci si pe al doilea si pe al treilea, si tot asa.

5. Continui procesul de invatare dincolo de momentul in care incep sa inteleg cate putin. Excelenta si aura de "talent" vine din invatare continua, nu din suficienta ca am invatat ceva.


Ah da! Si cred ca procesul meu poate fi perfectionat :) Ce m-a condus catre el insa au fost discutiile extrem de provocatoare cerebral pe care le am cu doua bune prietene: una lucreaza in marketing, cealalata in supply chain si articolul asta http://www.psychologytoday.com/blog/the-science-success/201101/the-trouble-bright-girls.

Daca nu ma credeti pe mine cand vorbesc despre necesitatea procesului de invatare puteti sa ii acordati mai mult credit lui Albert Einstein "No problem can be solved at the same level of consciousness that created it".

Inspiratie sa aveti!














Comments

Popular posts from this blog

De ce nu am sa renunt la Pilates...ever!

Rezumate si idei principale - 3 - Ralph Bruksos - Schimbarea ca oportunitate

Rezumat si idei principale - 2 - Carol Dweck - Mindset