Translate

luni, 26 decembrie 2011

Paris. Nu te du daca esti la regim

Toata lumea care ma cunoaste stie cel putin 2 lucruri despre mine: nu-mi uit niciodata sarcasmul acasa siiii....ador dulciurile. Cum primul aspect nu o sa beneficieze vreodata de un post special, ma ocup de al doilea :D.

Pentru un om care a crescut la bunici, si-a petrecut toate vacantele din copilarie la tara si care, adult fiind, detesta sa manance la cantina si isi aduce mancare gatita de acasa....Paris-ul nu e chiar cea mai fericita alegere culinara...on a budget. Nu am intrat in restaurante de "haute cuisinerie" pentru ca am preferat sa nu las 50E pt 2 feluri si un desert, ci sa ii dau pe o geanta din piele absolut bestiala intr-un boutique din Montmartre (a se detalia pe larg intr-un post ulterior:P).

Paris-ul este intesat de bistro-uri, patisseries, boulangeries si mici cafenele in care parca iti pare rau daca nu intri. Pana si bacania la ei este un sanctuar al aromelor, al mezelurilor, al condimentelor. Se vede ca stiu sa isi pretuiasca marfa si sa o prezinte mai departe atat de atractiv incat esti tentat sa lasi oricat doar sa ai bucata aia de branza mucegaita despre care ti-au povestit vreo 10 minute.

Daca treci insa de impresia de pitoresc si chic pe care ti-o lasa multitudinea de bistro-uri si cafenele si reusesti sa intri inauntru o sa descoperi de cele mai multe ori niste meniuri meschine. Supa nu gasesti decat de ceapa, iar eu nu sunt un fan, sau o supa strecurata de peste din care pestele a inotat de mult spre ape mai curate. Meniurile "a la carte" pornesc toate de la 15 E si cuprind o tona de cartofi prajiti, care iarasi...nu sunt printre alimentele mele preferate.

Restul felurilor de mancare insa iti demonstreaza de ce bucataria frantuzeasca se numara printre cele mai aclamate din lume. Intr-adevar portiile sunt minuscule, lucru care imi explica inca o data de ce francezii si frantuzoaicele sunt asa slabi si bine intretinuti, insaaa....aromele sunt imbietoare. Ca sa nu mai zic de display-ul din farfurie. Io sincer as fi putut sa ma ingras doar din mirosuri daca mai stateam cateva zile. Ce Chanel no5? Mai bine un muschiulet de vita asezonat cu rozmarin si boabe de mustar....suna la fel de bine precum miroase.

Motivul pentru care postul asta are titlul pe care il are.....il reprezinta totusi....dulciurile. Si mai exact...les MA-CA-RONS. E bine ca dupa ce locuiesc in Bucuresti de cand m-am nascut, abia acum am aflat ca pot sa le gasesc si la "Paul". In consecinta, buzunarul meu va fi echilibrat, nefiind necesare deplasari repetate la Paris pt refacerea glicemiei.

In principiu, un MACARON este un fel de pricomigdala, sau ceva intre pricomigdala si bezea. Nu sunt un as al dulciurilor (poate doar la mancat, nu si la gatit) asa ca specialistii sa nu imi sara in cap.
Vin intr-o varietate de culori si arome (a se vedea mai jos), si intr-o multitudine de cutiute frumos colorate, cu panglicute, cu sclipici, cu bumtzisori...cu de toate.
Pretul porneste de la 7E si poate ajunge si la 100E (daca tii mortis sa iti cumperi Macarons de la Laduree - cofetaria careia i se atribuie inventarea lor). Umplutura poate sa fie dulce: gem, dulceata, crema de fructe, pasta aromata cu apa de flori, sau...poate sa mearga spre ideea de delicatesa si sa servesti Macarons cu wassabi, sau cu ghimbir...dupa cum pofteste clientul.

Torturile, prajiturile, foietajele...to die for! Biscuiteii...deliciosi! Eclerele....erai in dubiu daca sa le pozezi, sa te indragostesti de ele sau sa le mananci.





























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu