Inainte de sarbatori...un pic de Paris!

In cele din urma reusesc sa gasesc cateva momente libere si sa scriu si despre experienta numita Paris.
Fiind un oras vast din toate punctele de vedere, un singur post nu va fi suficient asa ca o sa ii dedic mai multe...ca sa ajung sa povestesc despre tot ce mi s-a parut demn de luat in seama.

First of all: logistics.

Ajungi acolo cu Wizz Air la un pret rezonabil. In jur de 80E biletul dus intors. Acolo insa, nu e chiar Paris. E Beauvais...ceea ce inseamna inca 90km in shuttle bus pana in maruntaiele "Orasului Luminilor". Shuttle busul e foarte bine organizat, tinand cont de orele la care aterizeaza avioanele. Costa 15E/calatorie. Destul de scump insa nah....esti in Franta. Nimic nu e ieftin aici...dupa cum se va observa din commenturile si posturile viitoare.

Cazarea la Ibis Centre de Clichy. 55E/noapte si nu e in centru. In pretul asta nu ai inclus micul dejun, lucru demn de luat in considerare daca nu puteti trai fara un jumpstart in the morning. Pt petit dej mai platesti inca 8.5E/zi. E in regim de bufet suedez si e foarte bine dichisit...cu de toate. Hotelul e la vreo 500m de statia de metrou, lucru de care ar fi bine sa tii cont daca ai dotare un ditamai trollerul. I'll keep that in mind for the next time, desi data viitoare cred ca o sa renunt la zgarcenia mea caracteristica si o sa imi iau o camera mai in centru.
Se ajunge rapid cu linia 13 de metrou, insa cartierul e destul de bine maghrebizat. La orice colt vezi algerieni, marocani, tunisieni care sprijina un zid, o usa si isi vad de discutiile lor.

Pornind de la treaba asta, mergand mai departe la experienta transportului cu metroul si ajungand la plimbarea pe Champs Elyzee, senzatia mea e ca Paris-ul nu le mai apartine francezilor. E fix aceeasi senzatie pe care o ai uitandu-te in jurul tau in Berlin. Din 5 oameni pe care ii vezi pe strada...daca vorbesc in franceza, 3 sunt arabi. Asta ma face sa mi-aduc aminte de o poza care circula pe net acum cativa ani: nationala Frantei in 1960 - toti albi, blonzi cu ochi albastri siiiii...nationala Frantei in 2007 - 3/4 sunt arabi sau negri.
Sper sa nu fiu gresit inteleasa. Nu sunt rasista. Efectele globalizarii sunt vizibile si oricine poate sa le vada. Aici sunt pur si simplu foarte foarte evidente.

Daca stai si faci o scurta analiza sociala insa observi ca doar pt ca exista un mix atat de puternic de rase in capitala, nu inseamna ca au acces la toate serviciile, joburile si privilegiile pe care ti le acorda nationalitatea franceza.  Toti imigrantii pe care i-am vazut lucrau ca si "help" la McDonalds, Starbucks, hoteluri, restaurante, kebaparii, vanzatori de panini, vanzatori de bilete la diverse ghisee, soferi, cameriste, receptioniste, etc...in fine job-uri entry level.

Capitolul cel mai trist il rezerv insa cetatenilor cu pasaport romanesc si carora le "multumesc" pentru privirile austere primite la diverse monumente si obiective  in momentul in care spuneam ca sunt din Romania. Daca toti ceilalti imigranti au job-uri care implica o carte de munca si plata unor taxe, a noastra minoritate plimbareata face ce stie ea mai bine...se vaieta, canta la vioara in metrou sau fraiereste turisti la alba neagra in timp ce alti "frati" de ai lor opereaza gentile si buzunarele multimilor de gura casca.

Partea trista nu se termina aici ci continua cu zborul dus-intors cu lowcostu'. Cred ca in viata mea nu am apreciat mai mult parfumul bulgaresc de trandafir decat in timpul celor 3ore de zbor...as fi dat orice pentru odiosenia aia de parfum comunist numai sa nu simt mirosul din jurul meu.

Dap...e cat se poate de adevarat. Ne-am ofticat degeaba cand am vazut cu totii clipul cu "salutul romanesc" de pe youtube. Nu conteaza ca avem studenti, ingineri, economisti si alti intelectuali care invata sau lucreaza in Franta...si nici nu o sa conteze atata timp cat majoritar numeric cei care prezinta pasaport romanesc sunt o adunatura lipsita de civilizatie.

Dar sa depasim lista de neplaceri :))

Paris-ul este o destinatie in care orice om trebuie sa ajunga macar o data in viata. Si cel mai bine ar fi daca ar face-o fara idei preconcepute. Adica in traducere, fara mirajul unui oras romantic.
Eu recunosc ca m-am dus ca la pomul laudat. Am citit despre Paris de cand am pus mana pe primul roman al lui Dumas. Am continuat cu literatura moderna, am vazut filme, am vazut reclame. Si cred ca de fapt...si altii :))

Este un oras turistic. Nu exista sezon si extra-sezon. Lumea se buluceste oricand sa il vada. Cred ca pentru a il percepe ca pe un oras cu o viata proprie e nevoie sa te duci de cel putin 2 ori. Odata cand alergi sa bifezi toate obiectivele pe care le ai pe lista, si odata cand te plimbi linistit si nestingherit pe stradutele mai putin vehiculate si neintesate de magazine high label.

Concluzia e ca eu o sa mai merg. Nu vreau sa ii pastrez o amintire turistica. Vreau sa ii acord sansa de a imi arata frumusetea lui adevarata. Si bineinteles....vreau sa ma plimb ore intregi prin toate boutiques-urile vintage pe care le-am descoperit abia in ultima zi. Sufletul meu de fashionista a sangerat mult in momentul in care am descoperit minunile care adaposteau trench coat-uri verde smarald Burberry din anii '70...iar eu imi cheltuisem deja aproape toti banii :((

Mancarea a fost un of in primele zile. Am trait pe baza de Panini cu prosciuto si Brie. Bune...nu ma plang! Insa o ciorba ar fi fost binevenita. Am gasit una taman la Versailles (nu in palat ci in oras:)). Dupa ce m-am dumirit ca exista o tona de restaurante chinezesti si sushi place-uri japoneze....mi-a mai venit inima la loc. Ceea ce m-a cucerit insa iremediabil si as fi mancat pana la lesin....au fost les .....MA-CA-RONS. Bune, bune, bune...mai ales pt un sweets addict erau bestiale! Toate aromele, toate culorile, toate gusturile, toate mirosurile...i was in heaven!

Overall, concluzia pe care am tras-o dupa ce am revenit in tara este ca Paris-ul nu e un oras. E un stil de viata. Paris-ul nu se viziteaza, ci se traieste. Iar 5 zile sunt insuficiente ca sa ajungi sa il respiri si sa il simti. However...for me...Barce is still the kick!

Poze si mai multe povesti...in posturile urmatoare!



Comments

  1. am si eu povesti de la Paris. experienta mea a fost ceva mai ... fina :D http://arsenestefania.com/2011/06/26/poveste-de-paris-partea-1/

    ReplyDelete
  2. ti-am apreciat maxim postul pana la comparatia cu barcelona... NU AU NICI O LEGATURA... DAR NICI UNA... singurul numitor comun este magnetismul turistic

    ReplyDelete
  3. Nu il comparam cu Barcelona. Dupa ce vizitez un oras imi place sa stau sa ma gandesc daca m-as muta acolo. Pana acum doar Barcelona a primit raspunsul DA. Despre asta era vorba....

    ReplyDelete
  4. moaaamaaa Bianca, bine punctat, mai ales legat de Macarons,sunt the shit!(ma rog, nu literalmente:)
    Si mie Barcelona mi s-a parut ca ar fi IT ca loc de trait. Dar pana atunci s-ar putea sa bag si io o tura in Paris, ceva recomandari?

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

De ce nu am sa renunt la Pilates...ever!

Rezumate si idei principale - 3 - Ralph Bruksos - Schimbarea ca oportunitate

Rezumat si idei principale - 2 - Carol Dweck - Mindset