Pasi Colorati

Vorbeam intr-un post anterior de idei pe care le purtam cu noi pe termen nedefinit doar pentru ca nu ne oprim sa le reanalizam. Idei, pareri si valori cu care nu te mai identifici de multa vreme dar pe care le porti cu tine doar pentru ca ai avut puterea si intelepciunea sa le gandesti la un moment dat. Iar in momentul ala ti-au oferit o stare de bine. Si te-ai gandit automat ca starea de bine se va prelungi atata vreme cat vei avea parerea aia, sau vei crede in lucrul respectiv. Undeva, la multa vreme dupa, iti dai seama ca te simti din ce in ce mai apasat, ca nu te regasesti, ca propriile tale idei iti par straine, ca iti vin niste ganduri care parca vor sa te scoata din tot ce iti este familiar. Ei bine...acela este momentul schimbarii! Este doar un mic licar, care creste in intensitate pana la limita suportabilitatii. Pana cand reusesti sa pui mana pe ideile care iti fac rau si sa recunosti sincer ca nu te mai reprezinta. Ca au fost o alegere a trecutului si ca la momentul ala ...

Ma tot lupt de cateva saptamani cu ideea de tipare si conformism. Ma lupt in sensul ca imi bantuie creierul sub o forma nedefinita, care nu iese coerent pe gura si care imi incetoseaza celelalte ganduri si idei. Astazi am reusit sa o verbalizez si asta datorita unei tigari fumate la momentul potrivit alaturi de oamenii potriviti. Discutam despre cluburi si localuri, iar eu am precizat ca mie imi plac cele unde se asculta mai multa rockareala si muzica veche. Deodata o multime de priviri uimite spre mine si o voce care spune "Dar tu nu pari rockerita. Te imbraci dragut, vorbesti frumos..." Si cumva, dupa vreo alte cateva fumuri, am inceput sa inteleg de ce iubim asa de mult tiparele, de ce le cautam si de ce incercam sa le consideram alegeri si sa stam langa ele. O facem pentru ca sunt cel mai apropiat lucru de o reteta. Cand eram mica si raceam bunica imi dadea Eritromicina. Ani de-a randul pentru mine antibioticul a insemnat Eritromicina. Cand am crescut si am vazu...