Translate

joi, 11 august 2011

Ce faci cu mindset-ul?!

Mai nou urmaresc un serial ce are talentul de a iti pune mintea pe moate, "Lie to me". Ma distreaza, imi foloseste pe partea profesionala si ma face sa caut mai multe despre temele pe care le prezinta.

Personajul principal e un expert in tehnici de deceptie senzoriala sau mai simplu spus, un tip care iti strica orice placere a minciunii sau a intentiei de a minti. Una din dimensiunile serialului este relatia mentor - invatacel pe care o are cu una din angajatele lui, o tipa foarte smart, cam a dracului si cu gura mare, cu talent nativ pentru meseria pe care o face insa care are probleme cu calibrarea talentului pe obiectivele job-ului. Mai simplu spus isi pune permanent intrebari daca ceea ce face e bine, daca face lucrurile corect, daca nu ar putea sa isi foloseasca skill-urile in alte directii.

Acum...post-ul asta nu e despre serial si nici despre personaje, insa era nevoie de un intro ca sa pot ajunge la subiect. Intr-unul din episoade, cand tipa are iarasi niste temeri legate de ceea ce face, el ii spune o chestie pe care am auzit-o si eu acum vreo 5 ani "until you don't change up here, you'll never be ready...or a grown up".

Mie textele de genul asta mi se par atat de adevarate incat par banale. Din pacate insa daca nu ai dispozitia potrivita treci pe langa ele fara sa le bagi in seama si iti intarzii singur procesul de evolutie. De unul singur si fara exemple ajungi destul de rar la o concluzie de genul asta, cum ca iti trebuie un nou set de valori si o alta orientare ca sa faci trecerea la o noua etapa.
Ma uit in jurul meu si vad de toate: exemple ale dezvoltarii, exemple ale stagnarii, exemple ale consecventei, exemple ale ratarii. Si partea cea mai ironica este ca fiecare dintre oamenii astia au la indemana fix aceleasi resurse. E vorba intotdeauna de alegerile pe care le faci. Cum hotarasti sa iti folosesti mintea si creierul. Again...e banal ce spun!

Cu ce incepe totul? Cu o intrebare. Dupa asta vine o cautare, mai lunga sau mai scurta. Dupa cautare, urmeaza un raspuns. Mai mult sau mai putin satisfacator. Important e sa ajungi in punctul in care faci o alegere. Pentru ca "growing up" inseamna de fapt sa iti urmaresti alegerea pe care ai facut-o in mod constient. Inseamna sa ai capacitatea de a vedea un proces in plenitudinea lui, sa il poti vizualiza de la inceput la final, de a ii putea vedea eventualele hibe, de a le accepta anticipat (nu ca pe o fatalitate ci ca pe o provocare ce va veni la momentul respectiv) si totusi de a hotari sa incepi procesul ala.

Pana nu accepti ca poti sa o dai in bara, o sa stai permanent pe tusa si o sa chibitezi. O sa analizezi excesiv, o sa iti dai cu parerea, o sa dai sfaturi. O sa astepti sa te maturizezi ca urmare a lucrurilor care ti se intampla pur si simplu nu pe care le determini tu. E de fapt pastrarea mentalitatii din copilarie cand lucrurile care ti se intamplau erau determinate de parinti, bunici, invatatoare, etc. Tu nu trebuia sa faci mare lucru...

Asa cum vad din ce in ce mai des (si cum aud si citesc), "esti ceea ce gandesti". Daca astepti sa ti se intample lucruri, viata ta o sa fie un peron (nu, nu imi asum comparatia...au folosit-o si altii mai inteligenti ca mine inainte). Gandirea face totul. Si asumarea gandurilor. Si transpunerea lor in fapte. De aici deja....e istorie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu