Siria, poarta catre Orientul Mijlociu!

Inainte sa va arat pozele trebuie sa va spun povestea,nu? Povestea incepe undeva pe 23 iulie, pe aeroportul Otopeni, unde, dupa o intarziere de aproape o ora, am reusit sa decolam. Pe deasupra Turciei am reusit sa vad si rasaritul, un rasarit rosu, intens parca era desenat cu sucul unei rodii.
In cele din urma am aterizat pe aeroportul international de langa Damasc. De aici incepe istoria propriu zisa, pe care v-o rezum in idei principale:
- circulatia in Damasc a fost primul lucru pe care l-am vazut. Aterizand vineri dimineata, ceea ce reprezinta un fel de duminica in lumea crestina, totul era foarte calm si racoros. Abia a doua zi am inceput sa vad, cu groaza, soc, uimire si tot ce mai vreti din spectrul asta de sentimente, ca se circula fara nici un fel de regula. Strazile sunt perfect intretinute, doar ca nu au nici un fel de marcaj pe ele. Daca s-ar circula normal ar incapea undeva intre minim 3 si maxim 5 benzi...insa, practic incap intre 6 si 8 masini bulucite. Semnalizarea nu exista, iar daca vrei sa faci stanga de pe banda de stanga probabil ca esti catalogat drept imbecil sau nesimtit...este la mintea cocosului ca stanga faci de pe banda de dreapta, nu?! Stopurile sunt respectate...majoritatea timpului.

- benzina are pret standard si este foarte ieftina:40lire/litru. Ca sa fie mai clare referintele ulterioare la lira e bine de stiut ca in Siria poti plati in dolari, si ca un dolar = 46 lire.

-masinile sunt in proportie de 90% pe benzina. Dieselul este descurajat. Nu mica mi-a fost uimirea sa vad tancuri imense, GMC-uri si alte nave de astea facand plinuri de peste 100 litri in benzina. Totodata masinile care le intalnesti pe strazi sunt vechi, urate si nasoale. E normal sa fie asa, tinand cont de faptul ca pana acum cativa ani inmatricularea era 300% din pretul masinii, iar acum este undeva la 150%. Platesti cu atat mai mult cu cat masina este mai noua si are mai multe dotari.

- masini contrafacute in China....in prostie. Am vazut Gol (copie dupa VW Golf), Subaur (evident copie dupa Imprezza). Am avut totusi si un sentiment ca sunt acasa pt ca erau tone de Loganuri, Dacia Solenza si Dacia Supernova...in general pe taxi-uri. - taxi-urile....alta poveste frumoasa. Foarte foarte ieftin! De exemplu, din Damasc pana in Beirut iti lua 500 de lire. Din Damasc pana in Iordania (nu am fost foarte curioasa sa vad daca doar dupa frontiera sau pana la Amman) costa 1000lire...ieftin in orice caz. Mai ieftin decat din Colentina pana la aeroport!

- mancarea este DEMENTIALA! Nu exista termen de comparatie! Ca arome este similara cu experienta culinara pe care am avut-o la Istanbul, insa o depaseste! Recomand humus-ul cu bucatele de carne de miel si seminte de pin, carnea cruda de miel cu condimente, kebab-ul facut dupa reteta din Alepp (adica cu sos de rodii, sau cu sos de cirese daca nu e sezonul rodiilor), lebna cu usturoi, Aleppo martadela (o salata iute de masline marinate), tabule (practic o salata de patrunjel minunat asezonata), supa de fructe de mare a la Tartus si orice altceva vedeti in meniu. Atentie!...felurile de mancare nu se comanda pt o singura persoana. E recomandat sa luati cat mai multe si sa guste toata lumea din ele, altfel tinzi sa explodezi la cat de mari sunt.

- bijuteriile de argint sunt foarte ieftine. Nefiind un fan al aurului nu m-am uitat prea mult la vitrinele cu asa ceva, insa am inteles ca nici el nu este foarte scump. Bijuteriile de argint insa sunt adevarate capodopere. Filigran, pietre semipretioase, broderii si mici basoreliefuri...nimic nu este imposibil pt maestrii bijutieri de aici. E drept, au si una dintre cele mai renumite scoli de design de bijuterii, insa dedicatia pe care o pun in munca se vede in fiecare piesa care iese din mainile lor. Iar eu nu am rezistat sa nu elogiez o asemenea munca, drept urmare mi-am imbogatit colectia in mod impresionant :))

- lumea pe care o intalnesti in Damasc este foarte pestrita. Gasesti de la familii foarte traditionaliste, in care femeile sunt imbracate in negru de sus pana jos, nevazandu-li-se nici macar ochii, pana la femei care poarta fuste scurte. Totul depinde de cartierul in care te afli. Poti traversa strada si sa descoperi o noua lume: alte culori, alte obiceiuri, alte fete, alte masini.

- femeile sunt foarte foarte frumoase. Se spune ca cele mai frumoase araboaice le intalnesti insa in Liban. Acolo nu am ajuns, da daca reusesc sa fie mai frumoase ca siriencele...tot respectul! Niste trasaturi superbe, stricate de multe ori din pacate...de conturul buzelor. Cred ca din 5 femei, 2 simt nevoia acuta de a isi face un contur maro sau negru, indiferent de culoarea de ruj pe care o folosesc.

- clima este un lucru surprinzator. In mod normal vara sunt undeva intre 40-46 grade in Damasc, ajungand pe la vreo 50 la Palmyra. Partea cea mai placuta insa, este faptul ca nu transpiri...DELOC! Este o caldura foarte foarte uscata, care iti ofera confortul de a nu simti cum se lipesc hainele de tine, asa cum patesti in Bucuresti la doar 30 de grade.

- daca esti femeie, este obligatoriu sa incerci experienta mersului la coafor in Damasc. Un tratament complet (spalat, masca, masaj, tuns, coafat) costa undeva in jur de 300-500 lire, depinzand de cartierul unde te coafezi. In orice caz, pretul reprezinta ceva intre 10-15 dolari. Nu am vazut inca in Bucuresti atata indemanare cata exista acolo. Nu au auzit de placa, si tot intinsul parului se face cu peria si cu foenul, buclele arata de parca ai fi gata sa filmezi un videoclip, iar parul arata sanatos indiferent cate experiemente ai face pe el. Pensatul sprancenelor este o alta poveste frumoasa - se efectueaza cu ata, iar la final ai un contur impecabil.

- e recomandat sa pleci cu 2 valize dupa tine, pt ca odata ce ajungi in Hamidia, vei realiza de ce se spune tesaturile de Damasc sunt cele mai pretioase. Chit ca nu esti pasionat/interesat de tesaturi, nu vei rezista sa nu iti cumperi macar un halat de baie gros, pufos, matasos, cateva prosoape imense si cuverturi de pat. Eu nici macar nu pretind ca nu as fi vrut asa ceva, drept urmare la finalul concediului au fost necesare 3 persoane ca sa imi pot inchide trollerul: una impingea, una tragea, iar eu topaiam peste el ca sa il presez sa poata fi inchis!

Gata...am vorbit suficient! Mai jos sunt motivele pt care m-as intoarce oricand in Siria!

Cam asa incepe povestea...rasaritul desenat cu suc de rodie! Dupa el au urmat multe excursii...
Excursia 1: Palmyra - oaza desertului!


Documentele istorice spun ca in antichitate, atunci cand Palmyra era o civilizatie infloritoare si care ii inspira pe greci si pe romani, caravanele mergeau 3 zile si 3 nopti fara sa vada soarele si cerul: atat de impadurita era zona care acum este desertica!Drumul spre Palmyra are 240km. Pe drum e recomandat sa va opriti la una din cafenele Bagdad. Nu stiu daca le spune asa pt ca se afla efectiv pe drumul din Damasc in Bagdad, insa sunt foarte foarte pitoresti si merita popasul de 10 minute cat bei o cafea sau un ceai. Atentie cu cafeaua: iti sare somnul pt vreo 2 zile! Este tare de iti pocnesc timpanele!Sunt mai multe Bagdad Caffe. O recomand pe prima din drumul spre Palmyra.Este simplu de identificat: cea care are indicativul 66:))        Un desert atipic...fara dune si totusi splendid in goliciunea si ariditatea lui!                                      Daca vreti sa ajungeti pe aici....nimic mai simplu!Licori fermecate in clondire minunate!Excursia 2: Crac des Chevaliers.
Minunea de mai jos se gaseste langa Homs. Face parte din patrimoniul UNESCO. A trecut prin 3 stapaniri: a citadinilor din Homs, a cruciatilor si in final a musulmanilor!
Cat timp a fost sub cucerire cruciata, regele Richard Inima de Leu a avut permanent o suita de camere la dispozitia sa. Din pacate insa, nu a ajuns niciodata sa locuiasca aici!Cateva din sutele de arcade ce impanzesc Crac des Chevaliers!Batranul din imagine are peste 70 de ani si este ingrijitorul zidurilor castelului: singurul ingrijitor! La varsta lui se catara pe ziduri, pe creneluri, pe metereze, TOTAL neasigurat, tinandu-se intr-o singura mana de o franghie, in timp ce cu cealalta taie buruienile ce se prind de ziduri.Fereastra albastra...reinterpretata!O mica parte din curtea interioara! Latura estica....doar o parte din ea!Ce fel de castel medieval ar fi daca nu ar avea un sant cu apa de jur imprejur?!Nu nu...nu va ingrijorati! Domnisoarele nu erau pe punctul de a fi masacrate! Pur si simplu am ajuns in timp ce se filma pt un serial istoric turcesc!Intrarea initiala in castel. Ulterior au fost construite mai multe intrari pt a deservi cei 2500 de soldati si 400 de cai pe care ii putea adaposti.Suvenirurile se vindeau chiar pe culoarele castelului, unde in alte timpuri, cavalerii mergeau pe cai.Amintiri din perioada crestina a castelului!Damblaua mea...portile si ferestrele!Apusul pe drumul de intoarcere de la CDC. Dealuri galben prafoase cat vezi cu ochii! Suna unappealing, dar arata superb!Excursia 3: Bosra.
Vedere din Amfiteatru! Partea super tare este ca se pregateau pt un eveniment si chiar am putut experimenta sistemul audio!
Scena Amfiteatrului din Bosra!
Drumul cu camila pana la Bosra, ilustrat intr-un mozaic de pe vremea romanilor! Muzeul din Bosra. Obiceiul servitului cafelei. Imbracaminte tipica.
Orasul vechi al Bosrei!
Calea gigantilor!
Puteai face plimbari cu trasurica prin orasul vechi, sii....puteai alege: ALB!
...sau NEGRU! Transportul in comun se face cu autobuze foarte vesel colorate. Daca aer conditionat nu au, macar distractie sa fie! Sabia lui Saladin este pt Damasc, ceea ce este Arcul de Triumf pt Paris...doar ca mult mai frumos colorata!


“Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans

Comments

  1. Foarte frumos povestit. Cred ca o sa incerc si eu cat de curand Siria...

    ReplyDelete
  2. tot ce ai povestit este foarte frumos, am locuit acolo 6 luni si nu mia scapat nimic nevazut, foarte frumoasa siria

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

De ce nu am sa renunt la Pilates...ever!

Rezumate si idei principale - 3 - Ralph Bruksos - Schimbarea ca oportunitate

Rezumat si idei principale - 2 - Carol Dweck - Mindset