Translate

luni, 26 decembrie 2011

Plimbare de voie...tot prin Paris

Am zis ca nu are rost sa scriu posturi in care sa elogiez obiectivele turistice, sau sa intes blogul cu detalii istorice. Wikipedia poate sa rezolve ambele aspecte mult mai bine si mai eficient decat mine. In consecinta, o sa punctez doar ce mi s-a parut distractiv sau a constituit o surpriza placuta.

Au existat 2 zone care mie mi-au placut la nebunie in Paris. Montmartre si Marais.

Prima pentru ca este "la inaltime" la propriu. Ai o vedere asupra Paris-ului absolut superba, insa pe langa asta, pe treptele de la Sacre Coeur intalnesti o multime pestrita, boema si plina de un suflu proaspat si relaxat. Cu o zi inainte vazusem Louvre-ul si fusese o zi mohorata, asa ca razele de soare, cerul senin si RHCP - Californication cantat la chitara acustica impreuna cu altii 200 de oameni de natii diferite pe treptele bisericii mi-au dat un boost de energie si veselie fenomenal.

Uitandu-ma in jurul meu si privind mai ales prin prisma jobului (sales pe piete internationale) imi dau seama ca ne construim cu atentie bariere: culturale, mentale, de preferinte, de alegeri, de orice. Ne asezam cu atentie in niste patratele bine definite, si in loc sa ne straduim sa distrugem laturile....noi le slefuim cu migala.

Eh, in minutele petrecute pe treptele alea am simtit ca exista un limbaj universal pe care putem sa il intelegem cu totii si prin care sa avem aceeasi stare de bine. Muzica! Dansul!...Lucruri care vin din inima si nu au nevoie de explicatii sau metafore. Nu am pretentia ca sunt rezolvarea sau raspunsul la orice problema din viata umanitatii, pentru ca in mod evident nu o sa imi semnez contractele prin dans sau muzica, insa am putea sa ne intelegem mai bine daca am fi mai linistiti si cu mai multa pace in suflet...fix lucrurile pe care mi le-au adus clipele de la Sacre Coeur.

Mai departe, Marais-ul este un cartier care respira tinerete si prospetime. Daca pe Rue de Rivoli intalnesti doar branduri high label, in Marais gasesti doar boutiques-uri vintage....la fiecare colt de strada, la fiecare numar mai e cate un magazinas unde dai peste o fustita plisata YSL din anii '80, sau un Chanel 2.55 albastru regal editie limitata. Asta ca sa nu mai zic de Hermes...am vazut mai multe Birkin-uri si Kelly-uri decat biserici in Bucuresti...dar nah! Am fost la Paris...daca nu aici, atunci unde?!

In Marais am ajuns in ultimele zile ale voiajului meu, asa ca a contribuit pozitiv la ceea ce altfel ar fi fost un elogiu al "maturitatii". Ce vreau sa spun este ca Paris-ul, in complexitatea lui, mi-a parut genul de oras destinat "oamenilor mari", cel putin daca te plimbi prin centru si prin zona high life.

Dupa ce timp de 2 ore treci doar pe langa hoteluri gen Shangri-La, Le Meridien, The Mandarin, Ritz si parcate in fata stau doar Bugati Veyron, Lamborghini Gallardo, Pagani Zonda, Koenigsegg CCX, Ferrari Pinifarina de zici ca esti la salonul auto nu pe strada....cam incepi sa te intrebi din ce in ce mai acut ce lucreaza oamenii aia, unde lucreaza si cu ce agentii de recrutare colaboreaza (deformare profesionala :)))

Dar...sa ma intorc la Marais. Parfumerii de lux in care intalnesti mirosuri de-a dreptul oximoronice, studenti imbracati lalau si care mananca panini pe jos langa Centre Pompidou, stradute inguste si pline de felinare, Starbucks (da, il adaug, it's a necessity not a whim :D), vitrine colorate, restaurante japoneze, chinezesti, libaneze, siriene, thailandeze toate in sir, de te naucea mirosul....

Daca e sa adaug si un al treilea element care mi-a placut foarte mult, am sa spun....cimitirul Pere Lachaise. Pentru ca uiti ca esti intr-un cimitir si ai senzatia unui parc foarte bine intretinut, cu alei mari pietruite, cu monumente frumoase, cu un soare melancolic ce se vede diferit din fiecare colt, de dupa fiecare pom, sau prin fiecare vitraliu... Ah, si pentru ca aici sunt Jim Morisson si Oscar Wilde!

So scroll and stroll with me!

                                                          Conduri de printesa. YSL.

Hermes. Kelly. Chocolate. Vintage. To die for.

Macarons and fashion. A girls dream :P.

La Defense vazuta din turn.

In turnul Eiffel. Vedere spre La Defense.
Strolling in the cemetery.

Rider of the storm. Enough said.
Alei domoale in Pere Lachaise.

Montmartre. Sacre Coeur.

Dreeeeam of Califoooornicaaaation :)))

Culoaaaaaaaare!

Sa respectam si fengshui-ul ca sa nu stricam chi-ul :P

Boutique-ul cu gentuta minune. Are si site :p...o dementa de culori, o multitudine de modele.
Practic eram intr-o stare avansata de deprimare "o vreau si pe asta, si pe asta, si pe asta...."

Boutique in Montmartre.

Interior de magazin, nu de hotel :) Langa el...un alt magazin...OPI!!!!!

Culoare si confort.

Galerie de arta moderna. Dureri de cap. Preturi obscene...
Clar eu nu inteleg nimic din arta :)))

Lumini in Notre Dame. Lumanari.

Pe cheiurile Senei. Rock. Always :D

Pe Sena.

Pont Neuf...podul indragostitilor sau al prieteniilor. Se spune ca cei care isi lasa un lacat aici nu se vor mai desparti niciodata.

Piramida din curtea Louvre-ului. O vedere mai inedita.

Sala Luptelor de la Versailles. Mi s-a parut mai interesanta decat Sala Oglinzilor.

Paris. Nu te du daca esti la regim

Toata lumea care ma cunoaste stie cel putin 2 lucruri despre mine: nu-mi uit niciodata sarcasmul acasa siiii....ador dulciurile. Cum primul aspect nu o sa beneficieze vreodata de un post special, ma ocup de al doilea :D.

Pentru un om care a crescut la bunici, si-a petrecut toate vacantele din copilarie la tara si care, adult fiind, detesta sa manance la cantina si isi aduce mancare gatita de acasa....Paris-ul nu e chiar cea mai fericita alegere culinara...on a budget. Nu am intrat in restaurante de "haute cuisinerie" pentru ca am preferat sa nu las 50E pt 2 feluri si un desert, ci sa ii dau pe o geanta din piele absolut bestiala intr-un boutique din Montmartre (a se detalia pe larg intr-un post ulterior:P).

Paris-ul este intesat de bistro-uri, patisseries, boulangeries si mici cafenele in care parca iti pare rau daca nu intri. Pana si bacania la ei este un sanctuar al aromelor, al mezelurilor, al condimentelor. Se vede ca stiu sa isi pretuiasca marfa si sa o prezinte mai departe atat de atractiv incat esti tentat sa lasi oricat doar sa ai bucata aia de branza mucegaita despre care ti-au povestit vreo 10 minute.

Daca treci insa de impresia de pitoresc si chic pe care ti-o lasa multitudinea de bistro-uri si cafenele si reusesti sa intri inauntru o sa descoperi de cele mai multe ori niste meniuri meschine. Supa nu gasesti decat de ceapa, iar eu nu sunt un fan, sau o supa strecurata de peste din care pestele a inotat de mult spre ape mai curate. Meniurile "a la carte" pornesc toate de la 15 E si cuprind o tona de cartofi prajiti, care iarasi...nu sunt printre alimentele mele preferate.

Restul felurilor de mancare insa iti demonstreaza de ce bucataria frantuzeasca se numara printre cele mai aclamate din lume. Intr-adevar portiile sunt minuscule, lucru care imi explica inca o data de ce francezii si frantuzoaicele sunt asa slabi si bine intretinuti, insaaa....aromele sunt imbietoare. Ca sa nu mai zic de display-ul din farfurie. Io sincer as fi putut sa ma ingras doar din mirosuri daca mai stateam cateva zile. Ce Chanel no5? Mai bine un muschiulet de vita asezonat cu rozmarin si boabe de mustar....suna la fel de bine precum miroase.

Motivul pentru care postul asta are titlul pe care il are.....il reprezinta totusi....dulciurile. Si mai exact...les MA-CA-RONS. E bine ca dupa ce locuiesc in Bucuresti de cand m-am nascut, abia acum am aflat ca pot sa le gasesc si la "Paul". In consecinta, buzunarul meu va fi echilibrat, nefiind necesare deplasari repetate la Paris pt refacerea glicemiei.

In principiu, un MACARON este un fel de pricomigdala, sau ceva intre pricomigdala si bezea. Nu sunt un as al dulciurilor (poate doar la mancat, nu si la gatit) asa ca specialistii sa nu imi sara in cap.
Vin intr-o varietate de culori si arome (a se vedea mai jos), si intr-o multitudine de cutiute frumos colorate, cu panglicute, cu sclipici, cu bumtzisori...cu de toate.
Pretul porneste de la 7E si poate ajunge si la 100E (daca tii mortis sa iti cumperi Macarons de la Laduree - cofetaria careia i se atribuie inventarea lor). Umplutura poate sa fie dulce: gem, dulceata, crema de fructe, pasta aromata cu apa de flori, sau...poate sa mearga spre ideea de delicatesa si sa servesti Macarons cu wassabi, sau cu ghimbir...dupa cum pofteste clientul.

Torturile, prajiturile, foietajele...to die for! Biscuiteii...deliciosi! Eclerele....erai in dubiu daca sa le pozezi, sa te indragostesti de ele sau sa le mananci.





























sâmbătă, 24 decembrie 2011

Inainte de sarbatori...un pic de Paris!

In cele din urma reusesc sa gasesc cateva momente libere si sa scriu si despre experienta numita Paris.
Fiind un oras vast din toate punctele de vedere, un singur post nu va fi suficient asa ca o sa ii dedic mai multe...ca sa ajung sa povestesc despre tot ce mi s-a parut demn de luat in seama.

First of all: logistics.

Ajungi acolo cu Wizz Air la un pret rezonabil. In jur de 80E biletul dus intors. Acolo insa, nu e chiar Paris. E Beauvais...ceea ce inseamna inca 90km in shuttle bus pana in maruntaiele "Orasului Luminilor". Shuttle busul e foarte bine organizat, tinand cont de orele la care aterizeaza avioanele. Costa 15E/calatorie. Destul de scump insa nah....esti in Franta. Nimic nu e ieftin aici...dupa cum se va observa din commenturile si posturile viitoare.

Cazarea la Ibis Centre de Clichy. 55E/noapte si nu e in centru. In pretul asta nu ai inclus micul dejun, lucru demn de luat in considerare daca nu puteti trai fara un jumpstart in the morning. Pt petit dej mai platesti inca 8.5E/zi. E in regim de bufet suedez si e foarte bine dichisit...cu de toate. Hotelul e la vreo 500m de statia de metrou, lucru de care ar fi bine sa tii cont daca ai dotare un ditamai trollerul. I'll keep that in mind for the next time, desi data viitoare cred ca o sa renunt la zgarcenia mea caracteristica si o sa imi iau o camera mai in centru.
Se ajunge rapid cu linia 13 de metrou, insa cartierul e destul de bine maghrebizat. La orice colt vezi algerieni, marocani, tunisieni care sprijina un zid, o usa si isi vad de discutiile lor.

Pornind de la treaba asta, mergand mai departe la experienta transportului cu metroul si ajungand la plimbarea pe Champs Elyzee, senzatia mea e ca Paris-ul nu le mai apartine francezilor. E fix aceeasi senzatie pe care o ai uitandu-te in jurul tau in Berlin. Din 5 oameni pe care ii vezi pe strada...daca vorbesc in franceza, 3 sunt arabi. Asta ma face sa mi-aduc aminte de o poza care circula pe net acum cativa ani: nationala Frantei in 1960 - toti albi, blonzi cu ochi albastri siiiii...nationala Frantei in 2007 - 3/4 sunt arabi sau negri.
Sper sa nu fiu gresit inteleasa. Nu sunt rasista. Efectele globalizarii sunt vizibile si oricine poate sa le vada. Aici sunt pur si simplu foarte foarte evidente.

Daca stai si faci o scurta analiza sociala insa observi ca doar pt ca exista un mix atat de puternic de rase in capitala, nu inseamna ca au acces la toate serviciile, joburile si privilegiile pe care ti le acorda nationalitatea franceza.  Toti imigrantii pe care i-am vazut lucrau ca si "help" la McDonalds, Starbucks, hoteluri, restaurante, kebaparii, vanzatori de panini, vanzatori de bilete la diverse ghisee, soferi, cameriste, receptioniste, etc...in fine job-uri entry level.

Capitolul cel mai trist il rezerv insa cetatenilor cu pasaport romanesc si carora le "multumesc" pentru privirile austere primite la diverse monumente si obiective  in momentul in care spuneam ca sunt din Romania. Daca toti ceilalti imigranti au job-uri care implica o carte de munca si plata unor taxe, a noastra minoritate plimbareata face ce stie ea mai bine...se vaieta, canta la vioara in metrou sau fraiereste turisti la alba neagra in timp ce alti "frati" de ai lor opereaza gentile si buzunarele multimilor de gura casca.

Partea trista nu se termina aici ci continua cu zborul dus-intors cu lowcostu'. Cred ca in viata mea nu am apreciat mai mult parfumul bulgaresc de trandafir decat in timpul celor 3ore de zbor...as fi dat orice pentru odiosenia aia de parfum comunist numai sa nu simt mirosul din jurul meu.

Dap...e cat se poate de adevarat. Ne-am ofticat degeaba cand am vazut cu totii clipul cu "salutul romanesc" de pe youtube. Nu conteaza ca avem studenti, ingineri, economisti si alti intelectuali care invata sau lucreaza in Franta...si nici nu o sa conteze atata timp cat majoritar numeric cei care prezinta pasaport romanesc sunt o adunatura lipsita de civilizatie.

Dar sa depasim lista de neplaceri :))

Paris-ul este o destinatie in care orice om trebuie sa ajunga macar o data in viata. Si cel mai bine ar fi daca ar face-o fara idei preconcepute. Adica in traducere, fara mirajul unui oras romantic.
Eu recunosc ca m-am dus ca la pomul laudat. Am citit despre Paris de cand am pus mana pe primul roman al lui Dumas. Am continuat cu literatura moderna, am vazut filme, am vazut reclame. Si cred ca de fapt...si altii :))

Este un oras turistic. Nu exista sezon si extra-sezon. Lumea se buluceste oricand sa il vada. Cred ca pentru a il percepe ca pe un oras cu o viata proprie e nevoie sa te duci de cel putin 2 ori. Odata cand alergi sa bifezi toate obiectivele pe care le ai pe lista, si odata cand te plimbi linistit si nestingherit pe stradutele mai putin vehiculate si neintesate de magazine high label.

Concluzia e ca eu o sa mai merg. Nu vreau sa ii pastrez o amintire turistica. Vreau sa ii acord sansa de a imi arata frumusetea lui adevarata. Si bineinteles....vreau sa ma plimb ore intregi prin toate boutiques-urile vintage pe care le-am descoperit abia in ultima zi. Sufletul meu de fashionista a sangerat mult in momentul in care am descoperit minunile care adaposteau trench coat-uri verde smarald Burberry din anii '70...iar eu imi cheltuisem deja aproape toti banii :((

Mancarea a fost un of in primele zile. Am trait pe baza de Panini cu prosciuto si Brie. Bune...nu ma plang! Insa o ciorba ar fi fost binevenita. Am gasit una taman la Versailles (nu in palat ci in oras:)). Dupa ce m-am dumirit ca exista o tona de restaurante chinezesti si sushi place-uri japoneze....mi-a mai venit inima la loc. Ceea ce m-a cucerit insa iremediabil si as fi mancat pana la lesin....au fost les .....MA-CA-RONS. Bune, bune, bune...mai ales pt un sweets addict erau bestiale! Toate aromele, toate culorile, toate gusturile, toate mirosurile...i was in heaven!

Overall, concluzia pe care am tras-o dupa ce am revenit in tara este ca Paris-ul nu e un oras. E un stil de viata. Paris-ul nu se viziteaza, ci se traieste. Iar 5 zile sunt insuficiente ca sa ajungi sa il respiri si sa il simti. However...for me...Barce is still the kick!

Poze si mai multe povesti...in posturile urmatoare!