De ce nu am sa renunt la Pilates...ever!

Sa lamurim de la inceput un lucru: nu sunt o fire sportiva. Adica nu am un talent sau o predilectie pentru vreun sport anume.

In dorinta de mentinere a tonusului fizic m-am perindat prin sali de forta, prin sali de aerobic, pe la dansuri mai mult sau mai putin sportive, pe la atletism, prin bazine de inot, pe la tae-bo....you name it, i tried it!Transpiratul excesiv pe altarul frumusetii imi provoaca spasme nazale, asa ca tot ce presupunea socializarea cu mirosurile altora a fost eliminat dupa maxim 4 sedinte. Am ajuns prima oara la Pilates acum vreo 4 ani. Nu mi-a placut. A fost o sesiune de o lalaiala cumplita, cu lucrat din inertie, fara explicatii, fara nimic. Mi se parea sportul perfect pentru bunica-mea. Am abandonat ideea si mai mult de atat, faceam o bascalie crunta de oricine auzeam ca se duce la Pilates.

De atunci insa s-au petrecut multe lucruri: am luat si am dat jos 25kg, am inceput sa studiez mai mult despre un sport inainte sa ma apuc sa il practic, m-am documentat mai mult despre ce inseamna stil de viata sanatos, organism tonifiat....in traducere libera, m-am hotarat sa abordez totul cu ceva mai multa seriozitate si maturitate. Undeva prin mijlocul procesului meu de dat jos kilograme, am realizat, uitandu-ma in oglinda, ca a fi mai slab nu inseamna neaparat ca arati mai bine. Things can sag at any weight! Norocul meu la acel moment a venit in persoana celei care mi-a devenit mentor in ce inseamna Pilates (si uneori calau,daca stau sa ma gandesc la exercitiul "suta") si anume Cora. Eram mai multe gagici la mine in masina, ne duceam toate sa ne luam Converse de la outlet-ul de pe Stefan cel Mare si sporovaiam despre sporturile pe care le practicam.
Pe vremea aia eu faceam bazin de 2 ani si eram oarecum trista ca mai mult decat reusisem imi lucrez muschii, nu aveam cum, in elementul de timp pe care il aveam alocat sportului.
Atunci, in masina, a fost prima oara cand am auzit expresia "power belt" si un discurs coerent despre importanta respiratiei in sanatatea si tonifierea intregului corp. Urmarea a fost ca am gugalit ce am gugalit despre termenul de mai sus, dupa care i-am zis Corei ca vreau si eu. Si asa au inceput primele mele cursuri de Pilates: seara de la 6, de 2 ori pe saptamana, in subsolul sediului nostru.

O spun cu mana pe inima: it was like an awakening! Dupa ani de zile de stat in fund la birou si efort fizic sporadic, corpul meu incepuse un proces de imbatranire tacut si pervers.
Nu mi-am dat seama ca am dureri de spate, de ceafa, de glezne, de incheieturi, amorteli pana cand nu le-am eliminat si am capatat o alta stare...una de bine! Va intrebati probabil ce a fost asa diferit fata de momentul de acum 4 ani. In primul rand explicatiile. Eu nu pot sa fac ceva doar de dragul de il face. Trebuie sa stiu la ce imi folosete, ce resurse implica, care sunt rezultatele daca fac lucrul respectiv...iar Cora e un pedagog care tine cont de nevoile de explicatii ale cursantilor. Fiecare exercitiu vine insotit de explicatii anatomice legate de muschii care sunt lucrati, de beneficiile asupra organismului, de modul in care se executa corect, plus repetarea pana iti intra nu doar in minte ci in subconstient "tine abdomenul incordat".

Asta e: orice exercitiu in Pilates se face tinand abdomenul incordat si cu un anumit stil si ritm al respiratiei. Nu e usor de prima data, nu e usor nici daca faci asta de aproape 1 an...insa starea generala pe care o capeti te motiveaza sa te concentrezi.
Despre beneficiile evidente va las sa cititi pe blogul Corei http://happycora.blogspot.com/2010/08/de-ce-pilates.html pentru ca scrie mult mai clar decat as putea sa o fac eu.

Dintre beneficiile personale insa vreau sa adaug disciplinarea. Nimic nu a reusit sa ma organizeze mai bine ca Pilates-ul. In primul rand pentru ca e motivant si rezultatele se vad nu pe cantar ci in oglinda....adica acolo unde te vezi zilnic.

Cantarul poti sa il ocolesti in drum spre baie, dar pe dinti tot te speli...si nu poti sa o faci cu ochii inchisi. Asa ca te vezi... si de la sedinta la sedinta vezi brate mai tonifiate, un abdomen mai plat, un fund mai ferm, niste gambe mai suple. Iar daca vezi cu ochiul liber ca ceea ce faci are rezultate....vrei si mai mult.
Ca sa faci mai mult insa iti trebuie multa disciplina pentru ca nu poti trece la un exercitiu superior ca dificultate pana nu il executi perfect pe cel de dinaintea lui. Pilates-ul nu pune accent pe cantitate: nu o sa faci niciodata sute de abdomene plictisitoare, insa dupa 10 de un fel, 20 din altul si unul singur de "suta"....ti-ai lucrat si abdomenul si spatele si ti-ai imbunatatit si ritmul respiratiei.

Asa ajungi sa fii constient de pozitia pe care o ai pe strada, pe scaun la birou, cand stai in picioare si vorbesti cu cineva...E uluitor cum ajungi sa iti corectezi singur postura, respiratia, centrul de greutate dupa ce iti dai seama cum trebuie sa o faci si ce obtii daca o faci.

Tin minte ca acum cativa ani ma uitam la o emisiune cu o tema medicala si unul din invitati spunea "Degeaba facem sporturi extreme sau extenuante la tinerete....daca vreti tonus permanent si un corp care sa se comporte bine si la 80 de ani, apucati-va sa practicati un sport pe care il puteti face si la batranete".
Cred ca dovada vie a potrivirii Pilates-ului cu indemnul doctorilor este una din doamnele care vin la sala si care are peste 70 de ani. Vine cu bicicleta si efectueaza exercitiile perfect. Concluzia este ca se poate! Vointa sa fie.

Ca sa va las si niste cifre concrete despre motivele pentru care nu am sa renunt la Pilates...iata-le: 6 masuri la blugi (de la 44 la 38), greutate care incepe cu 5 in fata (pt necunoscatori am 1.77m), no back pains, no joint pains, fara transpiratie, un 6pack care se face din ce in ce mai vizibil (fara exercitii nenumarate la bancuta aia odioasa sau alte aparate din sala de fitness care mai si busesc spatele).

Overall o alta linie a corpului decat cea cu care ajunsesem sa ma impac, o stare psihica de bine si de "i can do it all". Si nu in ultimul rand...Cora, pentru ca trage de tine chiar si atunci cand simti ca te arde muschiuletul ala mic mic mic de deasupra fundului, dar de sub linia spatelui, despre care habar nu aveai ca exista!

Doar primul pas e cel mai greu...pe urma te motiveaza oglinda si propria-ti stare!